Poveste de mamă: „Am aflat sexul bebelușului și am fost dezamăgită.” „Ce-o vrea Dumnezeu, important este să fie sănătos”, spun adesea viitoarele mămici atunci când sunt întrebate dacă și-ar dori ca bebelușul să fie fetiță sau băiat.
În inima multor mame, răspunsul există deja, însă teama de a nu-l „mânia pe Dumnezeu” cu o astfel de cerință, le fac să fie rezervate cu privire la un răspuns.
Cuprins:
Însă ce faci atunci când te imaginezi împletind codițele unei fetițe și afli la ecograf că vei avea băiețel?
Sau când speri să devii mamă de băiat și brusc afli că trebuie să cumperi hăinuțe roz?
O mamă a îndrăznit să vorbească despre experiența ei, așa cum unele mămici poate nu au simțit sau poate nu au avut curajul să se exprime astfel – despre dezamăgirea simțită la aflarea sexului bebelușului.
Poveste de mamă: „Am aflat sexul bebelușului și am fost dezamăgită”
„M-am imaginat mereu mamă de băieți. Am crescut într-o casă cu alți trei frați, de care am și avut grijă cât au fost mici.
M-am obișnuit cu agitație, glume pe care doar băieții le fac, jocuri și alergat prin toată casa.
Soțul meu, de cealaltă parte, a crescut cu trei surori – până și pisica familiei era felină.
Pentru el, dansurile, îmbrăcatul păpușilor și costumatul prin casă cu hainele mamei erau la ordinea zilei, o normalitate.
La prima mea sarcină am decis că nu vrem să aflăm sexul copilului în avans. Decizia noastră a surprins pe toată lumea.
În săptămâna 35 de sarcină, am născut înainte de termen, prin cezariană, la recomandarea doctorilor.
După ce am auzit primul plânset al bebelușului, mi-am auzit soțul cum efectiv a strigat către medic: „E fetiță sau băiat?”
Abia am avut timp să procesăm tot ceea ce se întâmplă.
Am auzit cuvintele medicului: „E fetiță”, și uite așa a început prima noastră aventură din viața de părinți.
Am aflat sexul bebelușului nostru și nu am fost fericită
Câțiva ani mai târziu am rămas din nou însărcinată. La fel, inițial nu am vrut să aflu sexul copilului.
Însă cu două zile înainte de programarea la ecografia cu ultrasunete din săptămâna 20 de sarcină am simțit această nevoie puternică de a afla ce vom avea.
L-am rugat pe medic să ne atașeze fotografiile într-un plic, pe care să îl deschid într-un moment ales, cu soțul meu.
Îmi aduc aminte și acum, era vară, eram pe marginea unui lac atunci când am deschis plicul cu fotografiile de la ecografie.
Urma să avem din nou o fetiță.
Am izbucnit în plâns.
Știu, nu sunt mândră de reacția mea, însă asta am simțit atunci.
În drum spre casă încercam să ne imaginăm viața noastră de familie cu două fetițe.
Și totodată ceva din noi simțea un sentiment ca de doliu după fiul pe care ni-l doream atât de mult și nu vom apuca să îl cunoaștem.
Dezamăgirea cauzată de sexul bebelușului. Cât de des se întâmplă printre părinți?
Am ajuns la birou și m-am trezit că încep să caut pe google dacă mai există părinți, mame, femei care au trecut printr-un sentiment similar.
Dezamăgirea cauzată de sexul bebelușului este o chestiune care se întâmplă și altora sau doar eu experimentam astfel de trăiri poate duse prea la extrem?
O altă voce din cap îmi spunea: „Ce e în neregulă cu tine? Bebelușul e sănătos, de ce nu ești recunoscătoare?”
Am prietene care au trecut prin fertilizare in vitro, pierderi de sarcină și mă gândeam cu rușine la ceea ce simțeam.
Din click în click, am aterizat pe o o pagină cu o listă de celebrități de la Hollywood care sunt părinți doar de fete: George Bush, Barack Obama, Matt Damon, Ryan Gosling, ca să nu mai zic de preferatele mele – Kristen Bell și Drew Barrymore.
Nu știu de ce, i-am scris imediat soțului meu și am început să mă amuz de situație, în timp ce mă imaginam asemenea vedetelor mele preferate, mamă de fete.
Am mai aflat citind despre acest subiect că nu sunt singura.
Dezamăgirea cauzată de sexul bebelușului e o chestiune care se întâmplă și altora și cineva chiar a scris și o carte pe acest subiect.
Am învățat apoi că, asemenea altor emoții de-ale noastre, nu ne putem împotrivi în fața a ceea ce simțim, însă putem înțelege de ce simțim aceste lucruri.
Cred că în cazul meu, îmi doream să am băiat pentru că am vrut mereu să îi ofer soțului meu ceea ce își dorea foarte mult.
Mi-am imaginat multă vreme o petrecere de dezvăluire a sexului, cum îi dezvălui bărbatului iubit, vestea că va avea un fiu, asemenea unui cadou de Crăciun strălucitor și cu fundă roșie pe care îl desfaci de față cu toată lumea și toți se uită la tine de parcă ai fi cel mai norocos din încăpere.
Încă o veste bună: dezamăgirea dispare după nașterea copilului
Apoi urma să aflu încă un lucru important. Orice fel de regret cu privire la sexul bebelușului se șterge ușor, ușor în timp.
În special după ce îți ții în brațe prima dată copilul.
Pentru mine, a fost dragoste la prima vedere când mi-am văzut cea de-a doua fetiță.
Sigur, mă mai încercau o perioadă unele sentimente atunci când aflam de o rudă sau de o cunoștință că e însărcinată și urmează să fie mamă de băiat, însă și aceste lucruri au dispărut în timp.
În aceste momente, mă simt absolut binecuvântată cu viața mea și cele două fete pe care le avem.
Și îmi dau seama că și soțul meu este un tătic de fete grozav, tocmai pentru că a crescut într-o casă plină de fete.
Împărtășesc aceste gânduri anonim, pentru toate femeile care poate simt sau vor simți și ele ceea ce am simțit și eu și pentru că nu mi-aș dori ca peste ani fetițele mele să afle de acest episod de dezamăgire pe care l-am trăit la venirea lor pe lume.
Sunt minunile din viața mea și familia noastră este perfectă acum așa cum este.”
foto: unsplash.com
Vezi și: Uneori, maternitatea înseamnă singurătate. Capcana în care pică multe mămici | Demamici.ro
