Povestea tristă a frățiorilor crescuți în grajd! Cinci copii frumoși, cu chipuri de îngeri și o mamă care nu mai are lacrimi să le plângă de milă… VIDEO. În unele zone din județul Botoșani, sărăcia sapă adânc de ani de zile. Aici, peste 11.000 de copii duc lupta pentru supraviețuire.
Printre ei se află cinci frați și o mamă care le plânge de milă. Îi crește într-un grajd, fără lumină și fără apă după ce tatăl le-ar fi dat foc la casă. Micuții cu vârste de la 2 luni la 7 ani știu prea bine ce înseamnă foamea și lipsurile. Dragostea mamei e tot ce au pe lumea asta.
Cinci copii senini, frumoși, cu chipuri de îngeri, desprinși parcă din povești și o mamă care nu mai are lacrimi să le plângă de milă… Cu amar, cu neajunsuri și cu foame. Așa trece fiecare zi pentru cei cinci frați, niciunul mai mare de 7 ani.
Sunt frații din grajd, așa cum îi descrie satul. Prea săraci și prea mici ca să-și dea seama ce destin îi urmărește. Familia trăiește în satul Cotârgaci din Botoșani. Aici oamenii știu ce înseamnă să n-ai și să înduri, să supraviețuiești, nu să trăiești. Când vine vorba de copii, sărăcia e și mai sfâșietoare.
Oana Roxana Râmbu este o mamă care își crește singură cei cinci copilași, în condiții greu de imaginat. Un grajd le este casa de când fostul soț le-ar fi incendiat locuința moștenită de la bunici, în care femeia s-ar fi refugiat după divorț. Iubirea mamei nu poate încălzi cămăruța, nu poate potoli foamea și nu poate lumina grajdul în care cresc copiii.
„Ei n-au nicio vină săracii. Se bucură la atât de puțin”, spune mama printre lacrimi.
Povestea tristă a frățiorilor crescuți în grajd! Cinci copii frumoși, cu chipuri de îngeri și o mamă care nu mai are lacrimi să le plângă de milă…
Sofia are doar patru ani și o privire pierdută. Zâmbește rar. E fericită când se dă în balansoarul improvizat dintr-o scândură și un cauciuc de mașină. Elena are 2 ani și jumătate și știe deja ce înseamnă nu se poate sau nu avem. Sunt zile întregi în care mama se culcă flămândă, doar ca să aibă ce să le pună pe masă.
Mama copiilor: „Îmi doresc putere să mergem mai departe. Eu știu ce înseamnă să crești fără părinți. Și eu am crescut fără mamă și fără tată. Eu le sunt și mamă și tată. De foarte multe ori le pun lor să mănânce și de multe ori care e mai mare mă întreabă dacă eu nu mănânc. Le spun că mănânc după, dar ei știu. Au început să priceapă anumite lucruri.
Întâi să-i văd pe ei sătui și după, ce rămâne de la ei, mănânc eu. Eu nu-mi aduc aminte când am cumpărat ultima pereche de papuci. Eu mai primesc, dintr-o parte sau din alta, dar lor trebuie să le dai. Sunt copii. Se duc într-o parte, în alta, văd la unul la altul și alții copii pot să râdă de ei că nu au.
Am zis că indiferent de casa în care trăim, important e ca ei să aibă cu ce se îmbrăca, să fie imbrăcați, curați și educați. Asta-i în primul rând, educația.”
Povestea tristă a frățiorilor crescuți în grajd! De ce mama și tatăl s-au separat?
O adevărată probă de rezistență. Asta trăiesc bieții copii în fiecare zi. N-au nicio vină decât aceea de a se fi născut. Poate ar fi avut o soartă mai bună dacă tatăl lor nu le-ar fi întors spatele.
„Am ajuns la separare și la divorț din cauza băuturii. Când era treaz era pâinea lui Dumnezeu. Cum bea, nu ne mai puteam înțelege. Ne fugărea de acasă. Plecam noaptea pe străzi cu copiii, ajungeam de foarte multe ori aici (n.r. – casa de la părinții mamei). Ne fugărea și iarna dezbrăcați și desculți.”
Roxana nu a mai putut să îndure chinul și bătăile bărbatului așă că într-o zi s-a hotărât să-și ia copiii li să plece din casa lui. Cu greu a reușit să pună la punct casa părinților unde spera că va avea liniște, dar nu era să fie deloc așa.
Se pare că bărbatul, într-un moment de furie extremă ar fi dat foc casei unde locuiau mama și cei cinci copii, când ei nu se aflau acasă. Sătenilor le-a fost milă de ei și le-au făcut o casă în fostul grajd din curtea casei arse. Așa Roxana a reușit să rămână alături de micuții care altfel ar fi ajuns în mâna statului.
Se au unii pe alții și împreună încearcă să facă față greutăților.
La 7 ani, Victor este bărbatul din casă. Face de toate deși este o mână de om. Când nu o ajută pe mama, are grijă de frații săi, mai ales de când a venit pe lume și Ariana, fetița de numai două luni. Îi rămâne prea puțin timp pentru joacă. Familia trăiește cu 780 de lei pe lună.
Puteți ajuta această familie prin intermediul Aociației „Grup Civic” Botoșani: RO03BTRLRONCRT0530156401-LEI, RO50BTRLEURCRT0530156401-EURO.
