Ramona B. a nascut la Spitalul Matern Arad. A pierdut o sarcina, dar a reusit sa ramana din nou insarcinata la 6 luni dupa experienta nefericita. Doamna doctor Ileana A. a fost cea care i-a monitorizat sarcina, cu probleme, si care in cele 9 luni i-a devenit ca o mama.
Ramona a fost incantata de conditiile din spital, dar mai ales de caldura, deschiderea si verticalitatea cadrului medical care i-a monitorizat sarcina si care a ajutat-o sa-si aduca pe lume fetita.
„Pentru mine este un om jos palaria, fara ea nu aveam un copil”, ne-a marturisit Ramona.
„Am născut in Romania (tara tuturor posibilitatilor 🙈😅), la stat, chit ca la prima sarcina pe care am pierdut-o din cauza unui doctor incapabil din privat, nici nu voiam sa aud de maternitatea de stat… dar am pierdut sarcina și am ajuns de urgenta unde nici moarta am zis ca nu calc. Mi-a aparut ingerul meu de medic care era de garda. Era femeie. Uram femeile ginecolog. De ce? Habar nu am, dar eu le uram.
Si m-a ingrijit cum o mama isi ingrijeste puiul. Mi-a sters lacrimile si a lacrimat cu mine. M-a incurajat si m-a strans in brate. A venit in weekend, in ziua libera si mi-a promis ca nu ma tine internata pana luni si asa a fost. Sambata am iesit. Doar m-a pus sa ii promit ca imi fac analize, merg la control (chiar daca nu merg la ea) si cand ne intalnim peste câteva luni sa fiu insarcinata. Un leu nu i-am dat nici ei și nici asistentelor.
Am mers clar la ea la control, am ascultat-o și in 6 luni am fugit in brațele ei (la propriu) ca sunt insarcinata. Doar in spital de stat am facut majoritatea analizelor (cele lunare si care le faceau ei gratuit) si toate controalele, fără sa dau nici măcar un bănuț. Ii duceam cate o floare sau ciocolata Merci. Imi adoram medicul și încă o simt lângă inima mea. Iar am ajuns internata cu iminenta de avort și am stat 9 zile fără sa dau bani.
Aveau toți o grija de noi, pacientele, ca și de copiii lor, însă mai ales doctorita mea de care toți zic ca e “căpitanul” sau “Hitler” pentru ca e mai dura. A rezistat bebelina mea eroic și am ajuns la nastere. O frica de am zis ca mor, însă in blocul operator o curățenie, aparatura noua, modernă, medici și asistente care m-au primit zâmbitoari, cu brațele deschise. Am crezut ca visez.
Asteptam sa trebuiască sa dau însă nu, totul a fost impecabil, curat, toți aveau vorbele la ei, zâmbetul pe buze, sfaturi bune fără a aștepta nimic in plic. Seara am făcut primii pași cu ajutorul asistentei.
Dimineața am ajuns in rezerva cu ea, puiul meu drag care a luptat 9 luni ca sa se nască, toate cu ajutorul unui medic de la stat. Am stat 6 zile. Aveau grija de mine sa mai ies, stăteau cu bebelina, îmi dădeau sfaturi, ma ajutau la alăptat, se făcea curățenie de 2-3 ori/zi, se dezinfecta.
Mâncarea de la catering, eu care sunt pretențioasa am mâncat, de cate ori eram internata ziceam ca merg la pensiune. Nu întotdeauna era totul pe placul meu pentru ca eu nu mananc griș cu lapte (de exemplu) sau mai stiu eu ce. Sunt profund impresionata de spitalul de stat unde am născut eu, acolo am stat mai mult decat am stat acasă in cele 9 luni de sarcina. Ma știau asistentele și veneau seara la povesti la mine la pat.
Nu e peste tot locul “dracul atat de negru” (vorba celebra). Nu e “ca la noi se așteaptă” sau “la noi e foarte rău”. Noi și părinții nostri i-am învățat asa și doar noi ii putem schimba pe cei care încă așteaptă.
Doctorita mea a zis ca am plătit suficient, am cotizat destul încât sa beneficiez măcar de asta fără sa mai dau bani in plus și ca “mita este egal cu dosar penal atat pt cel care da cat și pentru cel care primește, nu ma mânjesc pe mâini”. Avem medici fenomenali și trebuie sa avem grija de ei sa nu plece.”
Foto simbol
Citeste si:
