Realitatea fără filtru a vieții de mamă cu trei copii. Un interviu sincer și cald cu Alexandra Lopotaru, fondatoarea Povești din Bebelonia. Să fii părinte este o responsabilitate enormă a cărei asumare presupune curaj, răbdare, informare și un rezervor plin de iubire necondiționată, pregătit pentru a fi oferit în totalitate omulețului sau omuleților pe care îi aducem pe lume. Ne străduim, greșim, învățăm, încercăm să fim mai buni și să facem mai bine pe zi ce trece.
Cuprins:
Nu există părinți perfecți, însă strădania continuă ne arată că suntem pe drumul cel bun. În secțiunea „Creștem mici super eroi, interviuri cu super părinți”, vă aducem în prim plan discuții sincere, asumate, cu voci puternice și cunoscute. În acest interviu, cald și sincer, Alexandra Lopotaru, jurnalistă, scriitoare pentru copii, fondatoarea comunității „Povești din Bebelonia”, ne-a oferit o imagine de ansamblu a vieții de mamă cu trei copii. Vă invităm să parcurgeți răspunsurile Alexandrei. Cu siguranță vă veți regăsi în cuvintele ei și veți descoperi totodată ponturi, strategii, sfaturi pe care le puteți pune în practică în viața voastră de familie.
R: Te urmăresc de foarte mulți ani pe Povești din Bebelonia. Apreciez că ești reală, ești sinceră, ești asumată. Apreciez foarte mult că în conținutul de pe blog nu expui doar părțile frumoase, pozitive, doar părțile roz din maternitate și din creșterea copiilor, ci vorbești și despre momentele de dificultate, de vulnerabilitate. Ai reușit să creezi pe blog, ceea ce mi se pare fenomenal, un spațiu în care mamele pot să spună că le este greu și nu se simt judecate pentru lucrul acesta.
Alexandra Lopotaru, Povești din Bebelonia: Sincer, apreciez tot ce-mi spui. Te-am auzit, am înțeles, am internalizat. Dar ce vreau să spun e că nu-mi propun să fac asta. Nu-mi propun să scriu despre o parte a maternității frumoase, o parte a maternității mai puțin frumoasă, pur și simplu vreau să o normalizez. Eu scriu și descriu, cred că ce simte cam orice mamă în anumite momente din viața ei.
R: Ai făcut o postare pe blogul tău în momentul în care erai însărcinată cu Leea și acestea sunt cuvintele tale:„Mi se pare că mă duc în alt univers, misterios și firav în același timp. Sincer vă spun, nu știu să fiu mamă de fată, cum nu am știut să fiu nici mamă de băieți, dar vom învăța împreună, mă va învăța ea. Tot ce sper e să nu o dau în bară și să-i fiu, acum și mereu, mama de care are ea nevoie.”
Cum este să fii acum mamă de fată, iată, la aproape un an de când ai așternut aceste cuvinte atât de frumos pe blog?
Alexandra Lopotaru, Povești din Bebelonia: Este mai frumos decât îmi imaginam, mai greu decât mă așteptam și nu neapărat pentru că este ea fată, ci pentru că este al treilea copil.
Alexandra Lopotaru, Povești din Bebelonia: Ai spune că da, ai experiență, dar viața cu trei copii, chiar mi se pare alt univers, apropo de alt univers, cu mult mai multe provocări decât mă așteptam, cu mult mai puțină răbdare decât speram să am. În ceea ce privește răbdarea și atenția și împărțitul acesta, efectiv sunt epuizată psihic că nu mă pot împărți cum trebuie între fiecare. Pe mine asta mă consumă fizic și psihic.
Și aici nu pot să nu mă învinovățesc, că nu găsesc echilibru. Și de fapt, eu știu că nu există și că nu este neapărat vina mea sau că nu există vreo vină în general. Asta este situația. Asta este situația mamei de mai mulți copii, că nu se poate împărți așa cum trebuie.
R: Nu se poate dubla, nu se poate tripla. O mamă rămâne o mamă și o mamă este diferită pentru fiecare copil în parte pentru că fiecare copil e diferit și atunci nevoile fiecărui copil sunt diferite și automat, mama se adaptează.
Cum au reacționat Alec și Luc în momentul în care le-ai spus că ești însărcinată și că vor avea un frățior sau o surioară?
Alexandra Lopotaru, Povești din Bebelonia: Cred că s-au bucurat, dar cred că acest lucru contează mai puțin cât contează cum se bucură acum. Țin minte momentul în care le-am spus, abia după ce am internalizat eu, după ce am acceptat eu, pentru că a fost un șoc pentru amândoi, nu ne așteptam.
Alexandra Lopotaru, Povești din Bebelonia: Și cel mare chiar a fost: „a, super, mami, încă un bebeluș în casă”. Eu nu știam ce va fi, dar mă uit acum la ei. Doamne, este cel mai frumos lucru pe care l-am putut primi în viața noastră, pentru că, efectiv, ne unește. Leea ne unește pe toți. Avem două uragane, Luc și Alec, sunt doi băieți energici, nu pot să stea locului, și avem o oază de liniște. Asta spun mereu. Efectiv, Leea este oaza noastră de liniște pentru fiecare.
Eu n-am mai văzut copil atât de cuminte și minunat. A venit să mă învețe și pe mine, că n-am făcut eu nimic greșit cu Luc sau nimic greșit cu Alec, pur și simplu, astea sunt temperamentele lor energice. Ea însă, dacă ar fi să mă uit după clasificarea temperamentelor, este fix temperamentul acela angelic. Unde o pui, acolo stă. Pur și simplu, zâmbește toată ziua. Și cred că de acolo ne luăm fiecare bucuria și energia.
R: Este practic echilibrul vostru și liantul dintre voi.
Alexandra Lopotaru, Povești din Bebelonia: Și nici n-am știut că ne lipsește. Ăsta e paradoxul, n-am știut că ne lipsește.
R: Cum au reacționat băieții în momentul în care ai venit cu Leea acasă de la maternitate? Știu că în foarte multe cărți există această recomandare pentru mame sau pentru părinți să aducă acasă copiilor mai mari un cadou din partea bebelușului. Voi ați încercat asta sau ați pus în aplicare alte strategii pentru a evita o posibilă gelozie a fraților mai mari către cea mică?
Alexandra Lopotaru, Povești din Bebelonia: Da, exact asta am făcut. La Leea am fost mai pregătită decât am fost la Luc. La Leea chiar am venit cu cadouri pentru fiecare și pe ei doi îi pregătisem pentru că eu am scris și o cărticică pe tema asta: „Pandahaț are o surioară”. Și după ce am aflat că sunt însărcinată, le-am citit povestea. Le-o citeam și le-o povesteam și i-am pregătit de la bun început să știe că bebelușul nu vine din prima să dea șuturi în minge, că nu vine să se joace cu ei non-stop, ci pur și simplu are nevoie de odihnă, de somn și că ușor, ușor o să crească.
Alexandra Lopotaru, Povești din Bebelonia: Cred că pe lângă asta, a ajutat foarte mult și faptul că am petrecut timp cu ei. Vine bebelușul acasă, dar nu uiți și de cei mari. Trebuie un pic de organizare ca să le arăți că dragostea ta încă este acolo și pentru ei.
R: Și apropo de această readaptare, pentru că este vorba de o readaptare și o reorganizare a familiei atunci când apare un nou membru. În foarte multe familii în care diferența de vârstă dintre frații este mică, de un an, doi, trei, apar aceste momente de regresie ale fraților mai mari. Și ele se manifestă, spre exemplu, prin faptul că se întorc la scutec, deși renunțaseră la el, prin faptul că vor din nou lapte cu biberonul, prin faptul că fac anumite boacăne, prostioare, doar, doar să atragă atenția unuia dintre părinți. Vreunul dintre băieți s-a confruntat cu așa ceva? Sau ambii?
Alexandra Lopotaru, Povești din Bebelonia: Ambii. De fiecare dată. Partea bună a vremurilor în care trăim e că ne putem documenta. Și faptul că suntem informați ne ajută să nu o luăm razna. Când a venit Alec, Luc a vrut să fie și el alăptat. Slavă Domnului că n-a mai ținut minte cum. L-am lăsat să încerce. Și era înțărcat. A văzut că nu mai știe, nu îi place. Nu a mai insistat. Alec, în schimb, a vrut același lucru, dar Alec n-a uitat să stea la sân. Și am zis: „Doamne ferește, stai așa, ce fac acum?” Ok, e normal, înțeleg, vreau să fiu acolo prezentă și pentru el, dar nu aș vrea să mai trec printr-o înțărcare cu Alec.
Totuși era înțărcat de un an de zile. Și la Alec atunci era problema cu intoleranța la lactoză. Eu țineam dietă. Și i-am oferit o alternativă. I-am dat un biberon cu lapte de orez. A fost super fericit. N-a mai insistat. Am avut o super inspirație. Și da, regresiile sunt firești, sunt normale. Trebuie să le acceptăm și trebuie să le dăm timp.
R: Cum ai descrie relația dintre cei trei frați? Ce ți se pare cel mai frumos, dar și cel mai dificil?
Alexandra Lopotaru, Povești din Bebelonia: Relația dintre cei trei, când sunt ei trei, este minunată. Sigur că se mai ceartă care să o pupe pe Leea mai mult, dar Leea chiar îi unește pe amândoi. Nu pot să-ți explic câtă iubire este acolo între ei trei.
Alexandra Lopotaru, Povești din Bebelonia: Între ceilalți doi, între Luc și Alec, acum lucrurile sunt mult mai bine. A fost rivalitatea mai mare când erau mai mititei. Ce m-a ajutat a fost să mă concentrez pe primul copil. Asta spun mereu. Mie, personal, mi se pare că fratele cel mare este cheia. Pe el trebuie să te concentrezi. Lui trebuie să-i faci lugu-lugu-lugu. „Că ești un frate minunat”. Zilnic spune-i: „Ești minunat. Puiule, te rog frumos, adu-mi și mie un scutecel. Că tu poți. El nu poate. El e bebeluș și nu se poate mișca. El nu a învățat ca tine. El nu știe să vorbească, să mănânce ca tine. De la tine o să învețe. Dar lui să-i dăm sentimentul că este acolo în ajutorul nostru, în sprijinul nostru.”
Se aliază cu noi și nu mai este împotrivă. Nu se mai răzvrătește atât de mult. Pe lângă asta, cu încurajarea fratelui mare, să-i spui cât de minunat e, să-i spui cât de multe poate să învețe cel mic de la el, să nu-l cerți atunci când face boacăne. Prea mult. Știi? Poate sunt și alte mame care au făcut ca mine.
Atunci când Alec plângea, știam că Luc poate l-a lovit. Veneam și întrebam: „ce i-ai făcut?” Asta era prima întrebare pe care eu o puneam. Ai tendința să-l aperi pe cel mic și să arunci vina către cel mare. Și atunci aflam că: „Mami, uite, l-am lovit pentru că m-a lovit”, sau „L-am lovit pentru că mi-a dărâmat castelul.”
Ușor, ușor m-am educat și ori de câte ori cel mic plânge sau știu că e un conflict, întreb: „Ce s-a întâmplat?”
R: Care crezi că ar fi diferența de vârstă ideală între frați astfel încât ei să se înțeleagă, iar părinților să le fie mai ușor?
Alexandra Lopotaru, Povești din Bebelonia: Nu cred că există o diferență de vârstă ideală, cred că depinde foarte mult de fiecare familie în parte, de cât de mult te țin nervii, de cât de mult îți dorești mai mulți copii, de cât de pregătit ești, dar și de temperamentul copiilor. După cum spuneam, teoria ne învață că rivalitatea scade cu cât este diferența de vârstă mai mare și sunt sexe diferite.
Ce pot să spun, în cazul meu, e că sunt trei ani diferență între fiecare, trei ani jumătate, să zic. Între Alec și Luc a fost destul de provocator. Între Luc și Leea este absolut fabulos. Atât de ușor… Mie mi se pare, în cazul meu, cu cât diferența asta a fost mai mare, cu atât a fost mai ușor pentru noi ca părinți. Poate cu cât diferența este mai mică, e mai greu pentru noi ca părinți, dar mai frumos pentru ei.
R: Cum faci să le susții dezvoltarea corespunzătoare, sănătoasă? În primele 12 luni de viață copilul cunoaște o dezvoltare fizică accelerată. Își triplează greutatea de la naștere, ajunge să măsoare cu 50% mai mult, are o dezvoltare cerebrală foarte accelerată, toate acele achiziții pe care le dobândește într-un timp foarte scurt. Și Leea se află în această etapă. Apoi, dezvoltarea continuă și în etapa preșcolară și în etapa școlară, în care se află Luc și Alec.
Și în această etapă, dezvoltarea cognitivă este deja altfel. Vorbim despre dobândirea unor abilități cognitive mai avansate, vorbim despre dobândirea abilităților sociale, emoționale. Este o dezvoltare generală care se petrece într-un ritm foarte alert. Cum faceți voi ca să susțineți această dezvoltare armonioasă a copiilor voștri?
Alexandra Lopotaru, Povești din Bebelonia: În primul rând, avem grijă la alimentație. Consumăm puțin sau spre deloc zahăr, cât mai multe fructe, cât mai multe legume, cât mai mult mâncat în casă, foarte puține lucruri ambalate, din nou, puțin spre deloc. Deci dieta, după cum spuneam, joaca cu noi. Mie mi se pare că copiii se dezvoltă foarte bine jucându-se cu cei dragi, cei mai dragi, cu noi, și ei între ei, sigur, iar acolo unde nu se poate, mai venim într-adevăr și cu suplimente, dar nu facem excese de suplimente alimentare.
R: Și noi facem același lucru în cazul fetelor. Pe lângă, petrecut timp cât mai mult în aer liber, pe lângă grijă la alimentație, joc, joacă, cărțile pe care le citim, poveștile pe care le citim lor în fiecare seară, le mai oferim și aceste suplimente alimentare care aduc un aport de minerale și de vitamine. Și am găsit o modalitate ușoară de a le administra: prin intermediul unor jeleuri. Ce copil nu iubește jeleurile?
Fiecare zi este o nouă provocare pentru micii aventurieri, iar noi, ca părinți, îi putem susține asigurându-ne că îi ajutăm să crească puternici și sănătoși, adevărați super eroi. Nutriția este esențială în dezvoltarea copiilor, iar o rutină zilnică plină de aventuri poate fi susținută printr-un aport corespunzător de vitamine și minerale.
Centrum Kids sunt jeleuri delicioase și nutritive, special concepute pentru a satisface nevoile speciale ale miciilor noștri super eroi în ceea ce privește aportul de vitamine și minerale esențiale necesare pentru o creștere și dezvoltare armonioasă, de la vârsta de 3 ani. Cu un amestec de 10 nutrienți esențiali, aceste jeleuri sprijină creșterea, sistemul imunitar, dezvoltarea cognitivă și nevoile zilnice de energie.
Centrum Kids conține 10 nutrienți esențiali dintre care:
R: Jeleurile acestea le asigură și acea nevoie zilnică de energie. În plus, sprijină și sistemul imunitar, pentru că iată a început anul școlar și avem amândouă copilași și la grădiniță și la școală. Cum a fost adaptarea lui Alec și a lui Luc la școală și la grădiniță aici? Pentru cei dintre voi care nu știți, Alexandra și familia ei s-au mutat din Spania în Brașov. Cum merg lucrurile?
Alexandra Lopotaru, Povești din Bebelonia: Am dat căldura pe frig. Și oceanul pe munți. Și școala. Este o școală, cel puțin, mie îmi place momentan foarte mult. Profesorii îmi plac foarte mult, abordarea lor este foarte blândă și profesionistă, dacă pot să spun așa, și cu unul și cu altul.
R: Odată cu începerea anului școlar începe și sezonul virozelor. Pentru mine, când începe acest sezon al lunilor care au „R” în denumire, începând cu septembrie și terminând cu aprilie, mă ia cu panică. Știu că urmează muci, urmează tuse, urmează perioada în care copilul trebuie să stea acasă, să se refacă. Iar acești crocobauri de la grădiniță nu fac niciun fel de diferență între copil și adult. De fiecare dată când vin fetele bolnave acasă, ne transmit și nouă. Cum vă descurcați voi cu virozele? Cum faceți față? Mai ales că aveți în casă și un bebeluș.
Alexandra Lopotaru, Povești din Bebelonia: Am încercat să o ținem deoparte cât se poate, am încercat să o protejăm cât se poate de mult, dar nu poți să ții copiii la distanță mereu, non-stop. Sigur că am avut și câteva măsuri de precauție. Eu port și mască atunci când Alec sau Luc vin cu viroze de la școală. Eu port mască atunci când mă văd cu ei și o schimb și pun altă mască cu Leea. Și șapte luni de zile n-a avut nimic copilul, până am venit în România și am botezat-o și a luat doi viruși și două bacterii, dar nu mai contează.
Ideea e că mi se pare că a ajutat foarte mult această măsură de siguranță. Ne-am spălat des pe mâini. Ne-am schimbat de hainele de școală sau, spre exemplu, și eu m-am schimbat de haine dacă Alec tușea, strănuta și mă umplea pe mine de secrețiile lui nazale. Mă schimbam de haine când mă duceam la Leea să o alăptez. Aici (n.r. – în Brașov) e un pic mai complicat pentru că este un apartament mai mic și într-adevăr nu mai am același spațiu de siguranță, dar a mai crescut și ea.
Și atunci m-am mai relaxat și eu și, până la urmă, așa se imunizează copiii. Primele 3-4 luni am fost așa protectoare cu Leea. Acum ne-am mai relaxat și cred că și Spania ne-a mai relaxat. Dacă tușea cineva aici în România, fugeam mâncând pământul. În Spania, copiii vin cu nasul plin la școală, nu are nimeni nicio treabă. E altfel sistemul. Da, nu sunt așa de panicoși ca noi.
R: Și cumva se dorește această imunizare colectivă. Adică dacă copilul are mucișori nu-l ține nimeni acasă.
Alexandra Lopotaru, Povești din Bebelonia: Nu, doar dacă avea febră trebuia ținut acasă o zi. În rest, mergeai la școală.
R: Alexandra, ce mesaj ai avea tu pentru mame atunci când simt că le este foarte greu și nu mai pot și simt că și-au golit toată cana de răbdare? De unde să-și ia energia? Cum să facă să se încarce ca să fie din nou bine?
Alexandra Lopotaru, Povești din Bebelonia: Încerc să mă gândesc ce mi-aș spune mie, pentru că de multe ori acolo simt că sunt. Și nu aș vrea să le spun: luați-vă ajutor sau cereți ajutor. Pe mine, uneori, mă scoate din sărite acest ia-ți ajutor sau cere ajutor, pentru că aș cere și eu, dacă aș putea.
Uneori, un plâns bun ajută. Pe mine asta mă ajută. Plâng un pic, 5 minute și după aia mă simt ca nouă și prind putere iarăși.
O îmbrățișare de la copilul meu. Tot ei îmi iau toată puterea, dar tot ei mi-o dau la loc. Și cred că singurul sfat cu adevărat valoros pe care aș putea să-l dau unei mame ar fi să-și găsească o pasiune. Să se gândească un pic sau să-și aducă aminte de bucurile de dinainte de copii, ce iubește sau ce iubesc ele să facă. Pentru că de aici ne mai putem încărca.
R: Deci soluția este tot în noi. Îți mulțumesc foarte mult pentru această discuție atât de caldă și de sinceră. Vă mulțumesc și vouă că ați rămas alături de noi până la finalul acestui interviu. Și vreau să închei cu niște cuvinte pe care Alexandra le-a scris pe blog și care mie mi-au mers la suflet. Alexandra spune așa despre viața cu trei copii:
„Viața cu trei copii înseamnă gălăgie, patul mai mic, nopțile mai lungi, zilele mai pline, mâinile și mai pline, dar la fel și inima.
Iar atunci când pun capul pe pernă, în timp ce le ascult respirația și le privesc chipurile cerești, realizez ceva: ei trei sunt urmele mele pe acest pământ, urme care nu știu încotro vor merge, încotro vor umbla, dar sper ca, indiferent pe unde îi va purta viața asta, să nu uite că ei, toți trei, au auzit și au plecat în lume de lângă aceeași bătaie de inimă. A mea.”
Victoria, fiica cea mare a Gabrielei Cristea și a lui Tavi Clonda, a împlinit 7…
Cum pot practica juniorii vorbirea limbii engleze? Novakid World Kids Academy are răspunsul. Starea de…
Fiica Andreei Berecleanu a împlinit 23 de ani. Vedeta i-a transmis un mesaj emoționant pe…
Anca Dumitra a născut! Geanina din „Las Fierbinți” și-a adus pe lume bebelușul pe 18…
53 de copii acuză stări de rău și au simptome de toxiinfecție alimentară în Mehedinți.…
Interviu inedit cu Taticool Dan Cruceru. Studiile și cărțile de parenting sunt fără doar și…