Relația părinte – adolescent. Sfaturi propuse de psihologul Diana Stănculeanu. Viața de părinte de adolescent vine la pachet cu noi provocări pentru părinți. Tantrumurile din copilăria mică sunt acum înlocuite de momente de revoltă, rebeliune și sfidare a autorității adulților din jur. Iar părinții devin astfel primele victime!
Diana Stănculeanu, psihoterapeut și expert național în sănătate mintală, a avut un discurs în cadrul unei conferințe „Epic Talk”, oferind o serie de informații utile părinților de adolescenți, menite să-i ajute în gestionarea relației cu ei.
Psihoterapeutul Diana Stănculeanu le-a explicat sutelor de părinți prezenți la conferință, într-un mod cât se poate de științific, de ce copiii lor au reacții extreme, iar relația lor e bazată pe multă sfidare. Scopul acestei conferințe a fost acela de a veni în ajutorul părinților și de a-i face să-și înțeleagă copiii și noile lor nevoi din adolescență.
„Copiii adolescenți vă vor trânti ușa în nas de 20 ori pe zi și voi va trebui să le spuneți: Ești soarele meu, ești viața mea, ești bucuria mea. Și starea asta se poate prelungi până la următorii 12 ani”, a spus psihologul Diana Stănculeanu.
O remarcă care poate fi greu de acceptat de către mulți părinți, mai ales că uneori, reacțiile adolescenților, în anumite situații, sunt mai degrabă percepute ca fiind obrăznicie, superficialitate și nepăsare.
Relația părinte – adolescent. Sfaturi propuse de psihoterapeutul Diana Stănculeanu
„Copilul mă sfidează”, una din cele mai frecvente plângeri ale părinților
De partea cealaltă, adolescenții se plâng de cele mai multe ori de faptul că nu se simt înțeleși de către părinți, iar această comunicare deficitară nu face decât să amplifice conflictele dintre ei.
Potrivit Dianei Stănculeanu, un factor important care aduce multă presiune în această perioadă este rapiditatea cu care se desfășoară procesul de dezvoltare al copilului, în vremurile în care trăim.
Astfel, schimbările care odinioară apăreau la vârsta de 16-17 ani, apar acum la copii la vârste de doar 10-11 ani.
În urmă cu câteva sute de ani, adolescența era catalogată ca o perioadă situată cu aproximație la mijlocul vieții, ținând cont de condițiile de trai și speranța de la acele vremuri. La 15-16 ani, copiii erau apți de a procrea, de a părăsi căminul familial și de a-și construi astfel propria familie sau trib.
Relația părinte – adolescent. Sfaturi propuse de psihoterapeutul Diana Stănculeanu: „Renegarea părinților este în gena speciei umane. Trebuie să ne desprindem de părinți ca să putem lua viața în piept”, a explicat Diana Stănculeanu.
Schimbările hormonale ale adolescenților produc modificări și în ceea ce privește anumiți neurotransmițători secretați în corp.
Scăderea nivelului de dopamină duce la stări de apatie, de plictiseală, iar din acest motiv lucrurile obișnuite nu mai prezintă interes pentru ei. Pe fondul stării de plictis apare și dorința adolescentului de a se expune unor riscuri, senzațional, experiențe noi sau chiar vicii.
Tendința apariției stărilor de depresie apar și pe fondul scăderii nivelului de serotonină.
„Creierul adolescentului este asemănător cu cel al unei persoane depresive. Serotonina se prăbușește dramatic, astfel încât putem spune că adolescenții sunt depresivi de la natură. Din acest motiv, ei caută să facă activități care le fac plăcere, ceea ce îi face pe părinții lor să spună că ăștia fac doar ce au ei chef”, a mai explicat specialistul.
Un alt aspect pe care mulți părinți refuză să îl accepte este sexualitatea copiilor lor, care se confruntă cu noi emoții la această vârstă.
„Adolescenții din clasa a IX-a sunt cu aceeași pregătire pentru reproducere, dar cu nevoia de a se pregăti pentru teze”.
Relația părinte – adolescent. Sfaturi propuse de psihoterapeutul Diana Stănculeanu
Psihologul Diana Stănculeanu le-a propus părinților de adolescenți un set de reguli, inspirate de psihoterapeutul Daniel Siegel, care să-i ajute să gestioneze cu mai multă ușurință momentele delicate, sau chiar să le prevină.
1. Nu-ți eticheta copilul
Ceea ce îi face pe adolescenți fericiți, probabil că nu mai prezintă interes pentru părinți. Însă acest lucru nu înseamnă că adolescenții fac ceva greșit sau nepotrivit. Nu îi critica pentru fiecare mărunțiș sau modul intens în care își trăiesc anumite momente.
Fă un pas în spate, adu-ți aminte cum erai și tu la vârsta adolescenței și s-ar putea să sesizezi că această efervescență emoțională, pe care adulții nu o mai simt atât de intens, îți lipsește și ție de fapt.
2. Alege-ți cu grijă bătăliile
Criticile și reproșurile părinților pot veni la aceeași intensitate, pentru lucruri diferite. Unele, de-a dreptul irelevante.
„Ca părinți, nu știm să ne alegem bătăliile, abordăm cu aceeași notă emoțională provocări foarte diferite”, a subliniat Diana Stănculeanu.
Dacă o mamă se enervează pe fiica ei din cauza machiajului strident și din cauza notelor de la școală, la aceeași intensitate, copilul va percepe că aceste două lucruri se află pe același palier al importanței.
3. Renunță la cicăleală
La vârsta adolescenței, copilul este în continuă formare și preia multe dintre judecățile celor din jur, în special mesajele negative. Totul capătă o valoare emoțională mai amplă la această vârstă, iar episoadele dese de ceartă și cicăleală nu vor avea efectul scontat.
„Când îi cicălim, când îi criticăm foarte mult, ei nu ne mai aud. Și există riscul să preia etichetele pe care le punem și care să devină vocea lor interioară”, a mai explicat expertul.
4. Nu lua nimic personal
„Atunci când un adolescent trântește ușa, nu este despre tine, este despre el. Îi este greu să se definească pe sine”, a argumentat Diana Stănculeanu. Astfel, este important să nu luăm personal cuvintele și comportamentele adolescentului.
5. Blândețe și empatie
Dacă îți dorești ca adolescentul tău să strălucească, în loc să te sfideze, e important să îi fii alături, să îl ajuți tu în primul rând să se înțeleagă pe el. O stimă de sine sănătoasă, însoțită de momente în care se simt ascultați, empatie și blândețe, pot produce multe schimbări în atitudinea lor.
6. Fă-l să se simtă apreciat
Nu căuta să-i vezi mereu defectele, apreciază și lucrurile bune pe care le face. Sigur, poate că e deranjant că bombăne atunci când duce gunoiul sau își face curat în cameră, însă important este că le face, așa că fă-l să se simtă apreciat.
7. Ține „dușmanul” aproape
Adolescența este perioda în care copilul este influențat în mare parte de gașca și prietenii lui, spre dezamăgirea părinților. Din acest motiv, adulții devin suspicioși atunci când copilul vrea să meargă acasă la prieteni sau la o petrecere.
Nu trebuie să deschizi un război cu prietenii lui, ci te poți apropia de ei, să le sugerezi să organizeze întâlnirile sau petrecerile și la voi acasă, iar astfel te vei apropia mai mult și de ei și vei ști și ce face copilul tău.
8. Nu-ți controla adolescentul
Frica de a nu da greș cu educația copilului lor sau de a nu fi influențat în mod negativ de alți oameni din jurul lor, îi fac pe mulți părinți să devină obsedați de control.
„Păstrăm îngrijorarea, dar păstrăm înțelegerea”, mai spune specialistul. Oricât de mult ți-ai dori, nu vei putea deveni niciodată umbra copilului tău și să-i controlezi orice mișcare.
Și nici măcar nu este indicat să se întâmple asta.
Învață-ți adolescentul să devină cât mai autonom, să fie apt de a distinge ce e bine și ce este rău pentru el și să conștientizeze că va vedea mereu în tine un om de încredere de la care poate primi un sfat bun.
