Scrisoare catre sotul meu: nu mai sunt aceeasi, dar te rog sa ma iubesti oricum.
„Iubirea mea,
- Rezista cu mine, te rog. Zilele prin care trecem acum sunt grele. Muncim in fiecare zi, neincetat, pentru a ne putea creste copiii. Cei patru copilasi minunati pe care ii avem.
- Niciunul mai mare de 5 anisori.
- Haosul e peste tot prezent in viata noastra.
- De la felul in care decurge o zi, la felul in care arat.
- Stiu, parul meu e vraiste. Caminul nostru nu arata nici el mai bine. Sunt zile in care imi aduc aminte ca nu am mai facut dus de 3 zile. Ca sa nu mai zic de datul cu aspiratorul prin casa…e deja amintire veche.
- In majoritatea zilelor sunt iritabila, si stii asta.
- Copiii mici cer multa atentie, multe instructiuni si, la varsta lor, mult tinut in brate si de manute.
- Trec printr-o serie de stari, de la schimbari hormonale bruste, la oboseala cronica si, uneori, stari de depresie.
- Sunt zile in care ma uit la tine si parca nu te mai suport.
- De fapt, ma simt de parca nu mai suport pe nimeni.
- Si cu toate astea, stiu ca am nevoie de tine mai mult ca niciodata. Vorbele mele acide sunt de fapt un strigat de ajutor.
- Mi-e teama.
- Mi-e teama ca nu imi voi mai recapata vechea mea viata la loc.
- Uneori parca nici nu mai sunt eu, cea pe care o stiam.
- Mi-e dor sa fim iar, noi doi.
- Sa port din nou acea rochie neagra, care imi venea atat de bine. Si tocurile inalte!
- Dar acum, sanii plini de lapte si care trebuie in permanenta mulsi, nu sunt tocmai cel mai atragator lucru din lume.
- Prefer sa dorm, in locul serilor in care obisnuiam sa ne vedem cu prietenii. Plang noaptea, atunci cand tu dormi.
- Tanjesc dupa vechea mea viata in timp ce incerc sa o inteleg pe cea noua. Acest haos frumos pe care l-am creat impreuna.
Vezi si: Scrisoarea unei femei cu doi copii catre sotul ei
Scrisoare catre sotul meu: nu mai sunt aceeasi, dar te rog sa ma iubesti oricum.
- Tot ce iti cer este ma ma mai iubesti pana cand voi reveni la normal.
- Nu inceta sa ma iubesti.
- Imi repet zi de zi ca acest haos nu este permanent. Noptile albe petrecute cu bebelusul in brate nu vor dura o vesnicie.
- Copiii nostri vor creste si vor deveni tot mai independenti.
- Iar atunci ne vom reintalni si vom forma un tot din nou.
- Trebuie doar sa ai un pic de rabdare. Pana atunci…
- Tine-ma in brate cand incep sa plang. Adu-mi apa atunci cand alaptez incontinuu.
- Spune-mi ca sunt frumoasa, chiar daca pielea stomacului meu atarna acum.
- Nu mai sunt acum aceeasi, dar te rog sa ma iubesti oricum. Iubeste-ma pana cand va rasari la loc persoana de care candva te-ai indragostit.
- Pentru ca nu as vrea sa trec prin viata cu nimeni altcineva decat cu tine.
Cu dragoste,
Sotia ta care se lupta cu perioada postpartum.