Semne ADHD la copii. Interviu cu Violeta Mihalașcu, psiholog clinician și analist comportamental. În momentul în care un copil nu reușește să se controleze, nu poate să „stea locului”, nici atunci când îi este solicitat acest lucru în mod repetat, nu este atent, nu se poate concentra pe îndeplinirea sarcinilor și pare să ignore cerințele adultului/ educatorului, este cazul să ne punem întrebări. Sunt semne de îngrijorare la care părinții trebuie să fie atenți și, în cazul în care le sesizează la copiii lor, să se adreseze unui specialist în vederea unei analize comportamentale. Dacă un copil este energic/ hiperactiv, opoziționist sau sfidător nu înseamnă că are ADHD. Doar specialistul își poate da seama dacă acolo există ceva patologic, o tulburare care necesită terapie/ tratament sau este vorba despre altceva.
Dorim să venim în sprijinul părinților prin oferirea unor informații pertinente, relevante și ușor de înțeles, oferite de Violeta Mihalașcu, psiholog clinician și analist comportamental, într-un interviu exclusiv și cuprinzător.
Semne ADHD la copii. Interviu cu Violeta Mihalașcu, psiholog clinician și analist comportamental
Reporter: Ce este ADHD? Din ce cauză apare? Este adevărat că se transmite genetic?
Violeta Mihalașcu: Despre ADHD se stie ca este o tulburare neurologica ce este caracterizata prin neatentie si hiperactivitate. Copiii pot fi diagnosticati doar cu deficit de atentie si atunci vorbim despre ADD sau pot fi diagnosticati si cu hiperactivitate si atunci vorbim despre ADHD sau pot avea ambele manifestari si vorbim despre ADHD tipul combinat.
In spatele problemelor de atentie si hiperactivitate stau disfunctiile de la nivelul functiilor executive si deficite ale proceselor neuropsihologice care intervin in autoreglare. Acele functii extrem de importante ce se ocupa cu executia. De asta la copiii cu ADHD problema nu este ca nu stiu lucruri, ci ca nu le pun in practica si acest lucru se intampla din cauza executiei deficitare.
In functiile executive intra un set de functii mentale precum memoria de lucru verbala si nonverbala, atentia, limbajul intern, planificare, organizare, inhibare, functii decizionale, management de spatiu si timp.
La nivelul atentiei apare lipsa abilitatii de mentinere a acesteia intr-o sarcina, lipsa abilitatii de a urma anumite reguli sau instructii verbale si de a rezista stimulilor distractori din mediu.
La nivelul hiperactivitatii au reactii comportamentale impulsive, apar dificultati de inhibare voluntare a raspunsului imediat, altfel spus fac imediat ce le vine in cap nu stau sa se gandeasca. Problemele de hiperactivitate si impulsivitate se pot observa inaintea celor de atentie, in jurul varstei de 3-4 ani.
Persoanele cu acesta tulburare prezinta aspecte unice si usor diferite ale dezvoltarii creierului. Substantele chimice legate de acesta afectiune sunt dopamina, serotonina si noradrenalina. Cercetarile recente sugereaza ca simptomele specifice in cazul unui copil cu ADHD depind de substanta chimica al carei dezechilibru este prezent. Acesta este si motivul pentru care o anumita medicatie este mai eficienta la un copil, decat la altul.
Cercetarile arata ca persoanele diagnosticate cu ADHD produc dopamina si noradrenalina la fel ca toti ceilalti oameni, diferenta consta in faptul ca substantele chimice implicate nu sunt disponibile in multitudinea de fante sinaptice. De fapt, ADHD este o tulburare care reflecta deficite la nivelul procesarii celor doi neurotransmitatori. Cauzele acestui dezechilibru in chimia creierului pot fi diferite.
- Pot fi factori genetici
- abuzul de alcool in timpul sarcinii
- fumatul in timpul sarcinii poate fi un factor favorizant
- alergiiile alimentare nu sunt factori cauzali, dar anumite alimente pot agrava problemele existente
- malnutritia in mica copilarie poate avea o influenta majora in aparitia tulburarii.
Exista o stransa legatura intre ADHD si alte sindroame/afectiuni (sindromul Tourette, neurofibromatoza, fenilcetonuria) si anumite conditii psihologice pot genera adesea comportamente specifice ADHD pentru o perioada limitata.
Reporter: Cât de timpuriu poate fi diagnosticat ADHD-ul?
Violeta Mihalașcu: ADHD-ul se diagnosticheaza dupa varsta de 6 ani, cand copilul intra in scoala, insa simptomele se pot observa de la o varsta mai mica. ADHD este o stare neurobiologica raspandita care afecteaza 5%–8% dintre copiii de varsta scolara, cu simptome care persista si in viata de adult in peste 60% din cazuri (aproximativ 4% din populaţia adultă).
In trecut, ADHD era considerata o tulburare a copilariei care disparea la maturitate, insa aceasta teorie s-a modificat in timp, iar in prezent se stie ca este o tulburare cronica care afecteaza ambele sexe. Există diferite estimări, insa cea care domina arata ca 8%–10% dintre copiii de varsta scolara si 6% dintre adolescenti au ADHD. Dintre adolescenti, se crede ca 40–60% mentin simptomele de ADHD si in viata de adult.
Reporter: Care sunt primele semne/ simptome care ar trebui să ne îngrijoreze?
Violeta Mihalașcu: Primele simptome ce sunt mai usor de observat sunt cele ce tin de hiperactivitate. Ele se pot observa inca din gradinita, insa e important sa facem diferenta dintre caracteristicile normale ale copilariei si cele ce tin de patologic. Exista comportamente ce pot caracteriza un copil ca fiind energic si comportamente ce depasesc acest lucru prin faptul ca copilul pare ca „nu se poate opri” si prin faptul ca ajunge sa se raneasca frecvent.
Printre comportamentele care pot trezi suspiciuni vedem faptul ca:
- nu poate sta jos pentru a se juca un joc
- nu poate sta linistit sa se uite pe o carte sau sa manance
- fuge prin casa
- se catara extrem de mult pe toate obiectele din casa
- Intrerupe frecvent
- vorbeste constant
- se misca constant cand mananca, se joaca, se uita la televizor.
- Se loveste de obiecte sau persoane. Se raneste frecvent.
Cu cat copilul este mai mic de varsta si toate procesele lui psihice sunt imature, cu atat gasim aceste comportamente la el, insa o data cu cresterea si maturizarea sistemelor nervoase ar trebui sa-si poata inhiba dorinta de miscare atunci cand nu este potrivit sa o faca, adica sa poata sta linistit la masa sau cand are un joc static.
Bineinteles ca aceste comportamente sunt relative si daca nu ai mai multi copii in jur sa poti face o comparatie pentru a vedea cum sunt copiii de o anumita varsta s-ar putea sa-ti fie greu ca parinte sa-ti dai seama ce e ok si ce nu e.
In cazul acesta cel mai bine este sa ceri parerea unui specialist si cel mai bine este sa nu astepti pana la varsta scolara pentru a adresa aceste ingrijorari pentru ca scoala vine cu niste cerinte foarte ridicate pe partea aceasta de functii executive, scoala romaneasca are o predare in care se asteapta de la copil sa fie static o perioada lunga de timp, sa vorbeasca doar intrebati si cand ridica mana, pauzele sunt scurte si uneori si atunci li se cere sa nu alerge. Toate aceste cerinte sumt dificile pentru copilul cu ADHD si pana la intrarea in scoala ar fi bine sa aiba parte de interventie terapeutica specifica.
Reporter: Cum influențează viața de familie diagnosticul de ADHD? Ce pot face părinții pentru a determina comportamente dezirabile din partea copilului cu acest diagnostic?
Violeta Mihalașcu: Cresterea copiilor cu ADHD poate fi extrem de frustranta din cauza comportamentului dificil pe care acestia il au mai tot timpul. Nu fac aproape
niciodata ce li se spune sau ce se asteapta parintii sa faca, nu isi termina treburile si sunt de o hiperactivitate epuizanta. Toate acestea pot conduce la sentimente si atitudini negative din partea parintilor fata de copii sau fata de ei insisi, daca nu au grija sa vada lucrurile in perspectiva si sa ia in considerare si partile bune, chiar daca ele pot fi rare sau mai mici decat si-ar dori.
Pentru a determina comportamente dezirabile in copil parintii trebuie sa le inteleaga dificultatile in mod real si sa nu le interpreteze ca trasaturi de caracter „e rau”, „e obraznic”, ci mult mai folositor este sa le vada ca niste comportamente „nu raspunde cand il strig”, „nu se poate abtine sa faca ce nu are voie”, „ii este foarte greu sa ii lase si pe ceilalti sa vorbeasca.” etc. De asemenea trebuie sa-si reamintesca constant ca un copil cu ADHD nu ii ignora si nu ii pun in situatii neplacute in mod intentionat. ADHD-ul este la fel de frustrant si pentru copii cum este si pentru parinti. Apoi parintii trebuie sa invete strategii prin care sa il ajute pe copil sa manifeste mai des comportamentele pozitive si mai rar comportamentele negative.
Există un test pe care îl putem face copilului nostru încât să observăm dacă sunt probleme de acest fel? În ce constă consultul de specialitate?
Violeta Mihalașcu: Nu exista un singur instrument de diagnosticare care stabileste prezenta ADHD. Diagnosticul se bazează mai degraba pe culegerea de date, pe o evaluare precisa a tuturor informatiilor obiective existente, pe baza unor discutii structurate sau nestructurate cu parintii si profesorii.
De asemenea, este nevoie de un examen medical si de evaluare neuropsihica utilizand instrumente de diagnostic specifice standardizate, cum ar fi chestionarele pentru comportament si testele de evaluare. Dintre testele ce pot fi folosite in diagnostic mentionez: Testul de evaluare Conner (de la 3 la 17 ani), pentru evaluarea functiilor neuropsihice Testul PED-A sau PED-B, Testul NEPSY, chestionare pentru parinti si profesori si pentru copiii mai mari, adolescenti si adulti chestionare de autoevaluare.
Reporter: ADHD se asociază și cu alte tulburări mentale?
Violeta Mihalașcu: Da, ADHD-ul se asociaza cu mai multe tulburari psihice si deasemenea poate duce la o serie de tulburari psihice. Cand vorbim de tulburari care se asociaza cu ADHD-ul, vorbim de tulburari co-morbide si ne referim la posibilitatea de aparitie a unei tulburari odata cu ADHD-ul. De exemplu daca „Tulburarea de opozitie si comportament sfidator” are o co-morbiditate de 60%, atunci exista sansa in proportie de 60% ca un copil cu ADHD sa prezinte si Tulburarea de opozitie si comportament sfidator.
Alte tulburari comorbide sunt:
- Tulburare de invatare la scoala (Dizabilitate de invatare) (50–80% co-morbiditate);
- Tulburare de opozitie si comportament sfidator (59% co-morbiditate);
- Tulburare de conduită (36% co-morbiditate);
- Tulburare de comunicare (23% co-morbiditate);
- Tulburare bipolara;
- Tulburare anxioasa;
- Tulburare obsesiv – compulsiva;
- Tulburare de adaptare;
- Sindromul Tourette;
- Retard mintal;
- Tulburarea de spectru autist;
- Tulburări senzoriale (deficienţe auditive şi de vedere);
Din pacate exista o serie de tulburari psihice ce pot aparea ca urmare a ADHD-ului, si aici vorbim de Tulburari anxioase si Tulburari depresive.
Reporter: Care este prognosticul unui copil cu ADHD? Se poate întoarce la „normalitate”?
Violeta Mihalașcu: Nu stiu daca intoarcerea la normalitate ar trebui sa fie criteriul, ci mai degraba adaptarea la mediul social din care face parte si cresterea calitatii vietii. Prognosticul pentru integrare sociala si functionalitate este foarte pesimist in cazul copiilor diagnosticati cu ADHD ce nu au parte de interventie adecvata si in cazul ce nu sunt diagnosticati si nu primesc deloc ajutor.
Daca au parte de ajutor si interventie adecvata, calitatea vietii lor se poate imbunatati considerabil. In timp, simptomele tind sa devina mai subtile. De exemplu, hiperactivitatea tinde sa se mute de la exterior (agitatie, miscari continue) catre interior, devenind o agitatie interna constanta. Acest lucru nu face decat sa accentueze problemele de atentie si concentrare. Daca in copilarie un copil cu ADHD facea greseli repetate, nu termina activitatile in care se angaja, la varsta adulta acest comportament devine mai subtil si putem observa un adult care uita de programari sau caruia ii e greu sa fie organizat. Pe langa acestea, problemele functiilor executive tind si ele sa se mentina in timp, insa cu ajutorul terapeutic potrivit (trainingul pentru functii executive) si cu ajutorul familiei pot depasi o parte din ele.
Pe Violeta Mihalașcu, psiholog clinician și analist comportamental, o puteți contacta la numărul de telefon: 0765 266 749 sau pe adresa de e-mail: violetamihalascu@yahoo.com. În social media, o găsiți pe Facebook și Instagram.
