Simona, nu-ti fie frica! Avem noi grija de Anuca! Mamica a luptat pana la ultima suflare si a sperat sa-si poata vedea fetita crescand | Demamici.ro

Simona, nu-ti fie frica! Avem noi grija de Anuca! Cand ai crescut intr-un oras mic, fetele oamenilor incep sa-ti devina familiare cu toate ca nu ai avut nicio interactiune cu ei. Simti ca ai ajuns sa cunosti o persoana prin simplul fapt ca i-ai vazut chipul de atatea ori in piata, la o coada la banca, printr-un parc sau pur si simplu pe strada.

Simona din Radauti, pentru multi un simplu nume, pentru unii o persoana pe care au cunoscut-o „din vedere”, pentru altii prietena… insa Simona a fost fiica si mama, la randul ei.

Simona a plecat dintre noi si a lasat-o in urma pe fiinta care i-a dat viata, responsabila de micuta pe care ea, Simona, a adus-o pe lume. Anuca are 11 ani acum si o inimioara care de cateva zile bate fara ca mamica ei s-o mai poata auzi.

Simona nu-si mai poate pune capul pe pieptul fiicei ei sa auda cum viata si bucuria pulseaza in corpusorul pe care ea l-a adus pe lume. Desi si-a dorit mult, enorm de mult. De ziua ei, Simona spunea ca nu-si doreste nimic altceva decat ca Dumnezeu s-o tina in viata pentru a-si putea creste fetita.

„De ziua mea, multumesc Doamne Doamne pentru tot ce mi-ai dat in acesti 37 de ani cu bune si cu rele… si multumesc ca mi-ai dat putere si intelepciune pentru a le face fata, si te rog din tot sufletul sa-mi dai in continuare doar ceea ce crezi Tu ca am nevoie pentru a-mi creste fetita nimic mai mult…. „

Acest lucru nu s-a intamplat. Simona a plecat la cer, iar acum, Anuca si bunica ei au ramas sa-si poarte de grija una alteia. Isi plang necazul una in bratele celeilalte si tot ele se incurajeaza si se iubesc si-si dau putere sa mearga mai departe.

Aceste doua suflete au nevoie de ajutor pentru a le fi mai usor in viata. Au nevoie de un sprijin din partea noastra. Fie ca le cunoastem, fie ca nu, haideti sa le intindem o mana, sa incercam sa le luam de pe umeri povara existentei de maine. Daca fiecare ar dona macar 10 lei, ban cu ban, suflet cu suflet, am putea sa le facem un bine.

Cont mama Simonei:
Rodica Ungurean
RO45RZBR0000060013673576
detalii: donatie Simona

Povestea Simonei Ungurean

Simona Ungurean a fost o mama singura, o mama care si-a iubit fetita mai mult decat orice pe lume si care nu-si dorea decat sa fie sanatoasa pentru a o vedea pe Anuca mare.

Suferind de insuficienta renala, de 3 ori pe saptamana, Simona facea dializa timp de 4 ore. Dupa 9 ani de dializa, starea ei s-a inrautatit. Facand nenumarate investigatii medicale, Simona a aflat ca s-a nascut cu o grava problema la inima.

Avea nevoie si de tratament de substitutie renala, iar inima ei era din ce in ce mai slabita. Pentru ca starea de sanatate sa i se imbunatateasca, Simona avea nevoie de o operatie pe cord, estimata la 11.000 de euro. Catalin Urdoi, fundatia „Zambete in Bucovina” si oameni cu sufletul mare au ajutat-o pe mamica atat cat au putut. Au facut publice detalii legate de cazul ei, au mobilizat oameni, au strans bani, au vorbit cu doctori. I-au fost alaturi neconditionat, cu inima.

11 luni de investigatii medicale, drumuri, sperante

Dupa luni de investigatii, de drumuri obositoare la Bucuresti, de internari, proceduri medicale, analize facute in Statele Unite ale Americii, Simona a fost programata pentru operatia la inima, in noiembrie 2019. Interventia chirurgicala era una foarte complexa, cu un grad mare de risc.

„Boala si stresul mi-au uratit trupul si chipul, dar nu mi-au luat mintile, optimismul si puterea de lupta. Atata timp cat sunt pe picioarele mele, imi folosesc mainele, vorbesc, aud, vad si respir normal merg inainte oricat de e grea e asteptarea pentru ca stiu ca e spre binele meu”, spunea Simona pe 7 martie.

La sfarsitul lunii martie, Simona a trecut cu bine printr-o operatie de hernie si a asteptat nerabdatoare operatia la inima.

In iulie Simona a aflat ca boala este mai grava decat crezuse si ca are nevoie de un alt tip de operatie pe inima

„Pentru mine au fost niste zilele grele, mai ales cea de ieri cand nu am mai putut si am plans ore in sir… Boala mea este putin spus grava. Insusi domnul profesor Ferrazzi Paolo in vasta lui experienta de peste 45 de ani nu a mai intalnit un asemenea caz, la mijlocul fiind si dializa, operatia pe care trebuia sa o fac cu protezarea valvelor cu proteze organice, nu este una benefica pentru mine deoarece riscul de infectie este foarte mare si mi-au dat doar 6luni, un an dupa operatie dupa care ma voi intoarce inapoi cu o infectie la inima care este foarte greu de tratat, si s-au decis pentru alt tip de interventie, care va fi cel mai probabil in septembrie, pentru ca pe langa cele ce au nevoie pentru interventie si care trebuie sa fie ca pentru un copil deoarece eu am slabit foarte mult din cauza cirozei cardiace, mai au nevoie de o substanta pe care o au in Italia si pe care o vor folosi pentru a ma putea trezi cand ma vor deconecta de la aparate, eu avand si o presiune pulmonara foarte mare avand recomandare de oxygenoterapia la domiciliu si pe dializa si de un anestezist din Italia .

Stiu ca cele scrise mai sus sunt greu „digerabile.” Nici mie inca nu imi vine sa cred. Singurul gand pe care il am impregnat in creier este ca fara aceasta operatie sansele de supravietuire sunt foarte mici…. Nici nu am curajul sa ma gandesc ca acum scriu aceasta postare si peste cateva ore as putea sa fiu „moarta” chiar daca eu momentan sunt asimptomatica (fara simptome)… dar toate sunt cu vrerea lui Bunul Dumnezeu .

M-au externat ieri si acum sunt acasa langa fetita mea care m-a asteptat cu baloane, ciocolata si un mesaj pe perete. Cu greu ma abtin sa nu plang in fata ei pentru ca nu vreau sa mai vad tristete si lacrimi pe chipul ei…

Familia si apropiatii imi spun sa nu ma dau batuta. Domnul profesor lupta din rasputeri sa ma ajute si din decembrie pana acuma in Clinica Monza nu a fost zi in care sa nu se vorbeasca despre mine si despre cum ar fi mai bine pentru mine, sa mai am putina rabdare… pe care sincer nu stiu de unde sa o mai scot… credinta, putere si rabdare…. .”

Operatia Simonei, programata in noiembrie 2019

Dar da, le-a gasit pe toate si a continuat sa lupte. La sfarsitul lunii octombrie, Simona anunta ca dupa doua infectii tratate la cateter, dupa noi exudate negative, scrisori medicale de la ORL, ginecologie si stomatologie, operatia i-a fost programata pe 14 noiembrie.

„Dupa aproape 11 luni de lupta titanica atat din partea mea cat si a lor, voi intra in sala de operatie impreuna cu echipa condusa de domnul profesor Ferrazzi, domnul doctor Dorobantul, domnul doctor anestezist Steiu si domnul doctor Ticulescu.

Precum stiti este prima operatie de acest gen, riscurile sunt foarte mari, dar cu Bunul Dumnezeu inainte. Faca-se Voia Lui precum in cer asa si pe pamant! AMIN.”

Pe 11 noiembrie Simona s-a internat la clinica Monza din Bucuresti. „Fiecare dintre noi oricat de puternic ar fi,are nevoie din cand in cand sa fie tinut de mana ❤”, spunea Simona atunci.

Pe 14 noiembrie, Simona a intrat in operatie

„A venit si ziua cea mare, ziua in care incepe adevarata lupta atat in sala de operatie cat si in ATI, o lupta putin spus grea, dar stiu ca sunt pe cele mai bune maini si ca impreuna vom reusi.

Peste o ora sau doua voi intra in sala, dar nu stiu cand am sa ies asa cum nu stiu cand ma vor scoate din reanimare, operatia fiind foarte grea si lunga toata ziua de azi imi e dedicata mie, iar timpul e no limit .

Aseara au venit la mine domnul profesor Ferrazzi, domnul doctor Dorobantu si amandoi erau foarte optimisti si increzatori ca va fi bine chiar daca este o operatie foarte complexa, cu risc de 30-50%, dar fara aceasta operatie sansele mele de supravietuire sunt tot mai putine, ajungand chiar in imposibilitatea de a mai putea face dializa.

Mi-am pus viata in mainile Bunului Dumnezeu si l-am rugat ca prin mainile domnului profesor Ferrazzi, a domnului doctor Dorobantul, a doamnei doctor anestezist Muresanu Antoneta (din cauza greutatii mele foarte mici de 32 de kg voi fi anesteziata de un anestezist pediatru) si a intregii echipe din sala de operatie si ATI sa faca si pentru mine o minune.

Doamne Faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamant! Amin! Va imbratisez cu sufletul si multumesc ca imi sunteti alaturi in numar asa de mare.❤❤❤”

Aceasta a fost ultima postare pe care Simona a facut-o pe pagina de Facebook dedicata cazului ei. Operatia a durat 9 ore. A fost o procedura medicala extrem de complicata, iar starea ei s-a agravat si mai mult din cauza presiunii pulmonare.

Luptatoare, Simona a trecut de prima noapte, dar era intubata, in coma indusa. Starea ei a continuat sa fie critica. Cu toate ca inima a pornit, mamica era asistata de aparate. La cateva zile dupa operatie, lucrurile pareau sa mearga spre bine. Simona respira singura si incerca chiar sa vorbeasca.

A fost dusa pe salon, a inceput sa manance si parea ca se reface bine. Inimile cunoscutilor erau pline de speranta, insa bucuria li s-a naruit intr-o clipa. Simonei i s-a facut rau. A fost dusa din nou in terapie intensiva, iar pe 23 noiembrie a murit.

Simona Ungurean a fost o adevarata luptatoare. O mama eroina care la 32 de kilograme a purtat in suflet o durere imensa, durerea de a pleca prea devreme din aceasta lume, stiind ca nimeni nu va putea sa o iubeasca pe Anuca asa cum ar fi facut-o ea din inima ei de mama.

Simona, ti-a fost frica vreodata?

„Am tot fost intrebata zilele astea daca imi este frica?
Nu, nu imi este! Pentru ca azi nu mai sunt fetita mamei cea fricoasa, azi sunt mama unei fetite curajoase si minunata care uneori imi „ciufuleste” creierul.” – spunea Simona inainte de operatie.

Dumnezeu sa te odihneasca in pace, Simona! Stim ca de acolo, de sus, vei veghea mereu asupra Anucai!

Cine vrea sa fie alaturi de Anuca si de mama Simonei o poate face donand in contul de mai jos:

Cont mama Simonei:
Rodica Ungurean
RO45RZBR0000060013673576
detalii: donatie Simona