Tammam Youssef, medicul sirian care vine lună de lună la București, pentru a salva inimile copilașilor: „Bucuria cea mai mare a mea este că nu am gustat amărăciunea eșecului sau a morții copilului” | Demamici.ro

Tammam Youssef medicul sirian care vine lună de lună la București pentru a salva inimile copilașilor. Medicul Tammam Youssef și-a dedicat mult timp din cariera lui salvând inimioarele care abia stăreau să mai bată. Doctorul de origine siriană a dezvoltat o legătură cu totul aparte cu România și copiii ei.

Și-a început studiile medicale prima dată la Bacău, apoi la București, la Universitatea de Medicină „Carol Davila”. Pe cea de-a doua lui soție a întâlnit-o tot în România, iar în urmă cu 7 ani a început să colaboreze cu „Asociația Inima Copiilor”, iar alături de echipa de cardiologi de la „Marie Curie” a ajutat la salvarea multor inimi.

Anual se nasc aproximativ 1000 de copii de malformații cardiace, ce au nevoie de ajutorul unor specialiști pentru a fi operați.

Până acum șapte ani, aproape 10% dintre acești copii mureau deoarece aveau urgențe grave ce necesitau intervenție imediată.

Din cei 90% rămași, chiar dacă supraviețuiau, viața lor atârna mereu de un fir de ață și nu se puteau bucura de o copilărie normală.

Tammam Youssef, medicul sirian care vine lună de lună la București, pentru a salva inimile copilașilor

„Știți, inima are două componente: suflet și viață. Inima mea bate pentru viață, pentru orice persoană care trebuie să trăiască”, spune medicul Tammam Youssef, într-un interviu pentru publicația life.ro.

Meseria de medic a făcut parte din destinul lui. A știut dintotdeauna că își dorește să fie un salvator, să fie alături de cei nevoiași.

„Darul este de la Dumnezeu, noi suntem transmițători de bine, nu făcători de bine. Cel mai frumos lucru l-am văzut la Iisus Hristos care este simbolul luptei unui om împotriva morții.

Să salvezi viața unui om și să-i fi alături atunci când suferă e cel mai frumos lucru. De când mă știu am vrut să fiu medic. Cred că nu aveam nici zece ani când vedeam că oamenii suferă, că oamenii sunt bolnavi.

Pe vremea respectivă în anii ’60 – ’70, medicina nu era ceea ce este azi și vedeam că vecinii se îmbolnăvesc, că în familie rudele se îmbolnăvesc și simțeam că vreau să fac ceva pentru ei.

Am trecut prin niște evenimente neplăcute în viață: am avut niște unchi care au murit de infarct cardiac, mai am un frate care a fost foarte bolnav și a fost la un pas de moarte… prin toate aceste aspecte am înțeles importanța sănătății în viața omului.”

S-a născut în Siria și provine dintr-o familie tradițională, religioasă, de medici. Au fost 13 frați în total, iar medicul Youssef este primul născut.

În anul 1978, pe când avea 18 ani, a aplicat pentru o bursă de studiu în România. În acea perioadă, exista o prietenie și un acord de colaborare între România și Siria, iar astfel aveau loc și schimburile culturale și bursele de studiu.

„Am făcut anul pregătitor la Bacău și din 1980 am început aici, la București, anul I la Facultatea de Farmacie și Medicină. Specializarea am ales-o în anul III de medicină, la profesorul Pop D. Popa, la Spitalul Fundeni și am început să lucrez de atunci. Lucram foarte mult și mă lăsau să intru în sala de operație.

Am făcut o teză foarte importantă și foarte modernă la perioada respectivă, astfel încât am ales să rămân și să fac și specialitatea acolo. În timpul acesta m-am întors în Siria, am făcut chirurgie generală și apoi am revenit în România în 1987, unde am rămas până în 1993.”

Ce-a de doua soție, alături de care are trei copii, provine din banatul sârbesc, iar legăturile cu această țară s-au întărit și mai mult.

„Din nefericirea sirienilor, spre fericirea românilor, pe vremea când eu ridicasem un centru de cardio-chirurgie în Siria, a avut loc războiul civil în țara mea. Era foarte periculos să mai rămân, așa că am fost nevoit să mă întorc în Italia. La un moment dat, din vorbă în vorbă, menținând relațiile cu profesorii și colegii mei, unul dintre ei mi-a spus: „De ce nu vii să ne ajuți aici?”.

Am răspuns: „Cu mare plăcere!”. Am venit aici în vizită, m-am dus la Ministerul Sănătății, la ministrul Nicolaescu și la doctorul Arafat și am spus: „Reprezint asociația Bambini Cardiopatici nel Mondo și vă putem ajuta dacă aveți nevoie”.

Arafat știa de centrul construit în urmă cu patru ani de Asociația Inima Copiilor și imediat mi-a spus de el: „Noi avem centrul deja făcut și dacă ați vrea să faceți ceva, ne-ar fi de ajutor”. Am venit imediat aici, am făcut o întâlnire cu doamna doctor Filip și cu doamna Matei, două doamne foarte amabile care m-au primit cu brațele deschise.

Există un proverb în limba arabă care spune: „Începutul unei ploi torențiale este picătura”. Aceea a fost picătura mea care avea să devină ce este azi. I-am cunoscut pe oamenii de la Inima Copiilor, am cunoscut spitalul, i-am cunoscut pe profesioniștii care lucrau aici și am văzut că e un teren fertil din toate punctele de vedere și merită să investești în el. Știam că este un drum lung, dar exista speranța că pot să fac ceva, nu că depun un efort în zadar.”

Din cei 10% care nu reușeau să supraviețuiască, 90% dintre acești copii au acum o șansă la viață.

„Întotdeauna mâna lui Dumnezeu este cea mai mare și ne-a ajutat atunci când nu mai zăream nici o speranță. Astfel că atunci când Inima Copiilor a rămas fără fonduri, parteneriatul cu Fundația Globalworth ne-a dat încă o gură de oxigen. Am crescut numărul operațiilor, am primit aparatură mai multă, am adus experți mai buni și astfel, cu aceste fonduri am putut să mergem mai departe.”

Anul acesta de la instaurarea stării de urgență, medicul Tammam Youssef a rămas în București. Mulțumită acestei decizii, zeci de copii s-au bucurat de o nouă șansă la viață.

„Da, din martie până în iulie am rămas blocat aici și am operat peste 60 de copii care erau numai urgențe ce nu ar fi putut să ajungă în străinătate pentru că erau restricțiile perioadei impuse de pandemie. Am reușit să operăm toți acești copii.”

În ciuda reușitelor sale și a tuturor inimioarelor care bat și astăzi mulțumită lui, medicul sirian rămâne un om modest.

„Nu plâng niciodată în sala de operație că nu e timp de plâns. Foarte rar, când se întâmplă să pierdem pe cineva, durerea este superioară oricărui plâns.

Eu nu mă bucur niciodată pentru succesul operației pentru că succesul îl consider normal. Bucuria cea mai mare a mea este că nu am gustat amărăciunea eșecului sau a morții copilului. Durerea morții unui copil e mult mai mare decât orice lucru din lumea aceasta.”, a mai spus Tammam Youssef.

Vezi si: Medicul Catalin Cirstoveanu, eroul nou-nascutilor. Cum a salvat zeci de bebelusi grav bolnavi | Demamici.ro