„Threenager”, complicata vârstă de 3 ani sau de ce „terrible twos” îți vor părea floare la ureche. La vârsta de doi ani copiii încep „să se prindă” cum stă treabă cu a fi om. Încep să priceapă că au emoții puternice pe care nu le pot exprima în cuvinte. Se lasă copleșiți de trăirile interioare puternice pe care nu le pot verbaliza și din cauza cărora, periodic, izbucnesc în tantrumuri de îți vine să intri în pământ și să te întrebi unde ai greșit în meseria aceasta atât de solicitantă de părinte.
Cuprins:
Li se spune „terrible twos” sau „teribilii doi”. Indiferent dacă ai ajuns sau nu cu pruncul tău în pragul celor doi anișori, vestea proastă e după colț. Nici vârsta de trei ani nu e relaxare și flower power, ci din contră, este o vârstă complicată care vine la pachet cu părțile ei bune, dar și cu cele extrem de provocatoare.
Vestea bună, pentru că trebuie să existe și aceasta, nu-i așa? Este că după trei ani, copilul verbalizează mult mai mult, devine mai maleabil, mai înțelegător, iar crizele de furie mai rare (dar mai puternice). Menționăm că toate aceste lucruri nu sunt universal valabile. Temperamentul copilului, mediul în care a fost crescut, limitele care i-au fost impuse, stilul de parenting, toate contribuie la conturarea personalității.
Definiția unui threenager: „omulețul care trăiește cu tine și care potrivit certificatului său de naștere are 3 ani, dar care se poartă ca un adolescent.”
„Mami, sunt ocupată. Pleacă de aici!”
„Nu vreau!”
„Pot singură. Vreau să fac eu asta!”
Sunt doar câteva exemple pe care le-am auzit de nenumărate ori de la fiica mea de trei ani. Într-o clipită se poate transforma dintr-o fetiță iubitoare care vrea milioane de pupici și îmbrățișări într-o mică domnișoară pretențioasă și încăpățânată. Pe măsură ce independența fiicei mele pune stăpânire pe toată casa, prin cuvinte tăioase și personalitatea ei puternică, eu nu știu dacă ar trebui să râd sau să mă îngrijorez.
În acele momente de ceață „adolescentină”, caut printr-un sertar al corpului meu răbdarea pe care nu am fost nevoită s-o scot când avea doi ani. Continui să-mi amintesc în fiecare moment că la această vârstă de trei ani au loc schimbări importante în viața ei.
Micuța mea începe să devină conștientă de sine, să-și găsească propria voce și independență, iar datoria mea este să o încurajez.
Chiar dacă în unele momente poate fi extrem de nepoliticoasă, această etapă din dezvoltarea ei este esențială și constituie o experiență din care amandouă avem ce învăța.
Este o perioadă în care ea își construiește personalitatea și în care datoria mea este să îi ofer spațiul necesar pentru a face asta, în timp ce îi arăt modul potrivit de a se exprima pe sine, de a arăta cine este ea.
Dacă ai un „threenager” în casă, știi deja cât de provocator poate fi. Înainte de „a-l pune la punct”, amintește-ți că la această vârstă este extrem de important să ajuți la modelarea unui comportament bun, adecvat. Ținta ta nu trebuie să fie „reducerea la tăcere” a micuțului adolescent, ci ajutarea lui să învețe să-și exprime propria persoană. Să arate cine este, fără a jigni, țipa, lovi.
„Threenager”, complicata vârstă de 3 ani sau de ce „terrible twos” îți vor părea floare la ureche. Copiii de trei ani trec printr-o etapă de schimbări uriașe în viețile lor
1. Învață să-și gestioneze emoțiile.
În jurul vârstei de trei ani, copiii încep să-și înțeleagă emoțiile. Unii dintre ei învață chiar să le definească utilizând cuvinte. În orice caz, creierul lor nu este suficient de bine dezvoltat astfel încât să poată controla emoțiile.
Dacă, la un moment dat, vor considera un anumit lucru extrem de amuzant, vor râde incontrolabil. Dacă în unele momente se vor simți triști, vor plânge incontrolabil. Emoțiile lor sunt extrem de intense, iar uneori pot deveni chiar copleșitoare. Încercați să aveți răbdare și să înțelegeți foarte bine acest lucru. La vârsta de trei ani, copiii nu au capacitatea de a-și controla emoțiile.
2. Vor ca dorințele să le fie îndeplinite instant
Copiii de trei ani nu au un control bine definit. De foarte multe ori acționează pe baza impulsivității, fără a se gândi prea mult. Dacă simt să facă ceva, fac acel lucru și gata. De exemplu, pot să ia ciocolata din geanta ta, chiar dacă tu i-ai spus „nu„ sau pot să lovească un alt copil dacă se înfurie foarte tare, deși știu că acest lucru este total greșit.
Răbdarea și așteptarea se învață în timp, iar copiii de trei ani nu le pot înțelege pe deplin.
3. Învață cum să soluționeze un conflict.
Copiii de trei ani pot să lovească/ muște/ împingă pentru a rezolva un conflict. Din moment ce ei acționează pe bază de impuls, nu înțeleg diferența dintre un mod potrivit și unul greșit de a rezolva o situație conflictuală.
Ca părinte, datoria este de a-i arăta copilului de trei ani că există metode potrivite și nepotrivite de a exprima emoțiile în timpul unui conflict și de a rezolva problemele cu cei din jur.
În primul rând, copiii învață din puterea exemplului, din felul în care adulții din viața lui gestionează conflictele. De asemenea, după fiecare situație conflictuală trebuie să aveți o discuție despre cele întâmplate. Să faceți o anamneză. De la ce a pornit conflictul, cum a reacționat fiecare dintre părți, cum ar fi putut fi rezolvate lucrurile altfel.
4. Își dezvoltă simțul umorului.
Nu știu despre copilul vostru de 3 ani, însă al meu e super amuzant. Observ că adoră să mă facă să râd. Chiar dacă aveți un simț al umorului diferit, amintiți-vă că la această vârstă, copiii de trei ani învață cum să fie amuzanți.
5. Învață ce înseamnă empatia.
Empatia începe să se dezvolte în jurul vârstei de trei ani. Cei mici învață să empatizeze cu ceilalți când suferă sau când sunt fericiți. Mai mult decât atât, unii dintre ei răspund dacă sunt întrebați cum se simt, verbalizând emoțiile pe care le simt. De asemenea, ar putea să plângă în momentul în care îți spun ceva ce ei cred că a fost greșit și te-a rănit, mai ales dacă nu au intenționat asta.
6. Învață să se joace.
La 3 ani, copiii învață să se joace cu alții, să relaționeze.
Copilașul tău crește extrem de repede, chiar dacă acest lucru ți se poate părea înfricoșător. Se transformă într-o persoană independentă, cu propria personalitate pe care nu ezită să și-o arate și să și-o exprime. Încep să aibă lucruri pe care le iubesc sau le urăsc, încep să aibă curiozități de-ale vieții. Pe măsură ce reușesc să folosească cuvintele pentru a-și exprima trăirile/ emoțiile, tantrumurile se răresc.
Pentru noi, părinții, poate fi dificil să privim cum își aleg hainele, total nepotrivite și se chinuie jumătate de oră să le ia invers, în timp ce se enervează și se frustrează că nu reușesc să se îmbrace cum trebuie. Primul impuls este de a interveni și de a ajuta. Cel mai bine este, însă, mai ales când timpul ți-o permite, să nu te amesteci în treaba lor, ci să-i observi și să intervii doar dacă ajutorul îți este solicitat.
Pentru orice părinte cu un copil de trei ani, răbdarea și perseverența sunt esențiale.
Nu luați personal cuvintele dure pe care vi le spun și încercați să depășiți momentele fără a deveni prea emoționali sau nervoși.
Amintiți-vă că „threenagerii” for avea mai puține crize de furie și vor învăța să se comporte adecvat, dacă și noi ne vom comporta ca niște adulți echilibrați și responsabili.
