„Tu cum mai esti, mamico?” Intreaba si asteapta raspunsul, daca iti pasa! Dupa nasterea fiului meu cazusem cu moralul la pamant. M-am trezit aruncata in cea mai neagra perioada a vietii mele. Ar fi trebuit sa simt exact opusul, insa depresia postnatala pusese stapanire pe mine.
Cuprins:
De cand ma trezeam si pana puneam capul pe perna, ziua mea era presarata cu atacuri de panica. Nimeni nu stia cu ce ma confrunt.
Prietenii sau rudele care mai treceau prin vizita ma intrebau, in fuga: „Tu cum mai esti?”. Raspunsul era mereu acelasi, dezvoltat aproape ca un automatism: „Sunt bine. Un pic obosita, dar asta este”.
„Tu cum mai esti?”, aceeasi intrebare pe care o auzi la nesfarsit. Si care ajunge sa para una de complezenta.
Multe mamici se vor feri sa intre in detalii despre noua lor viata, desi poate si-ar dori sa se descarce. Adevarul este ca nu vor sa-i faca pe cei din jur sa se simta inconfortabil.
Cred, insa, cu tarie, ca perioada maternitatii merita o intrebare mai buna. Noi, mamele, meritam mai mult.
„Tu cum mai esti emotional?”
Este o intrebare care nu asteapta un simplu raspuns. O face pe mamica sa simta ca esti dispusa sa o asculti si nu te simti stanjenita de valul de emotii cu care se confrunta.
O ajuti, astfel, sa stie ca poate avea incredere in tine. Incredere ca o vei intelege cand iti va spune ca, desi e fericita sa isi tina bebelusul in brate, tanjeste si dupa viata ei de dinainte.
Printr-o simpla intrebare, ii vei oferi un umar pe care sa se descarce.
„Tu cum mai esti emotional?” – Puterea vindecatoare a unei simple intrebari
Intrebarea adresata corect este cu atat mai importanta, cu cat in prezent, mamicile sunt obisnuite sa duca aceasta lupta singure.
In mare parte din timp, vor sta singure acasa cu copilul, uneori vor avea parte si de ajutorul partenerului. In cazurile norocoase, familia sau prietenii vor fi si ei pe aproape.
Ceea ce imi aduce aminte de o intamplare traita recent.
Eram la un gratar la niste prieteni acasa, atunci cand am observat o mamica cu un nou nascut in brate. Intrase prin curtea din spate, a venit apoi spre masa si s-a asezat. M-am uitat la ea cu atentie, asa cum fac toate mamicile care se afla in faza de recuperarea a depresiei postnatale.
O analizam, cautam tot felul de semne si indicii care sa imi dea de inteles ca ii este si ei greu. Incercam sa vad daca se confrunta si ea cu ce ma confruntam si eu.
Nu parea sa aiba nimic. Insa nu conta.
„Cat are copilul?”, m-am apropiat de ea si am intrebat-o.
„Doua saptamani”, mi-a raspuns ea.
„E o perioada tare dificila”, i-am spus eu, in timp ce imi aduceam aminte cum a fost in cazul meu. „Si tu cum esti? Emotional?”, am continuat.
Nici macar nu facusem cunostinta, caci vazusem deja cum se lumineaza la chip si, usor uimita de intrebarea, a afisat un zambet timid, in coltul gurii. Un zambet care venea din suflet.
Iar cu aceste ziduri daramate, ne-am trezit ca stam de vorba cu orele, despre tot ceea ce inseamna sa fii mamica la inceput de drum.
Asadar, tu cum esti mamico azi? Emotional?
