Un mesaj pro alăptare încurajator pentru mămicile care simt că au nevoie, de la Maria, o minune născută la 25 de săptămâni. Încă din primele momente în care o femeie află că va deveni mamă începe să viseze la clipa în care își va ține bebelușul la piept.
Aproape 40 de săptămâni viitoarele mămici își imaginează cum va arăta chipul bebelușului lor. Unele mămici ajung să-și țină bebelușii la piept mai repede, chiar prea repede… sunt mămicile eroine ale copilașilor născuți prematur.
Pentru ei și pentru ele viața devine o luptă și fiecare progres, oricât de mic, este sărbătorit ca o adevărată reușită. Acesta este și cazul Mariei, o fetiță curajoasă care a venit pe lume la doar 25 de săptămâni de sarcină.
Mămica sa, Andreea, s-a zbătut pentru a-și putea hrăni fetița cu lapte matern. A fost un drum lung și anevoios, însă într-un final, după multe obstacole, a reușit. Iată că astăzi Maria nu mai are 720 de grame, ci este o fetița perfect sănătoasă de aproape 4 anișori.
Andreea a vrut să le transmită un mesaj mămicilor care întâmpină dificultăți în alăptare, mămicilor care simt că își pierd speranța și care au nevoie de o incurajare. A făcut-o sub forma unei „scrisori” pe care bebelușa Maria le-ar fi adresat-o mămicilor la început de drum.
Un mesaj pro alăptare încurajator pentru mămicile care simt că au nevoie, de la Maria, o minune născută la 25 de săptămâni
„Sunt Maria, un miracol în viata părinților mei și nu numai. M-am născut natural la 25s+3z și am cântărit nu mai mult de 720 gr. Am fost o micuță luptătoare și am învins toate obstacolele prematurității devenind astăzi „un om mare” 😍
Da, un om mare și sănătos! Asta pentru că mămica mea a știut că nimic pe lumea asta nu mi-ar face mai bine decât hrana izvorâtă fix de lângă inima ei, hrana creată perfect pentru mine, aurul din sânul ei😍.
Fiind așa micuță nu am reușit să pap lăpticul. Trebuia să „învăț” printre multe altele să respir. Dar mami a făcut imposibilul ca eu să cresc numai cu lăpticul ei. Așadar a urmat un drum lung și greu pe care nici ea nu îl cunoștea, dar nu i-a fost frică, simțea că face bine.
A pompat zile și nopți, luni întregi, ani de-a rândul fără să renunțe o clipă. A urmat mulți pași pentru a mă face să pap direct de la sân, dar drumul greu nu a descurajat-o. Și într-o zi minunea s-a produs😍 Gurița mare am deschis și am simțit lăpticul cald, era sânul mamei, era dragostea mea cea mare, era ceva de care am zis că nu mai vreau să scap😁😍😋.
Acum îi mulțumesc așa cum mă pricep eu mai bine pentru că nu a renunțat la alăptat și o surprind spunând „te iubesc, țiți”, „Mami, țiți e dulce, are gust de căpșune”.
Lumea spune că sunt fetiță mare, ca nu mai am nevoie de țiți, dar asta este o treabă între mine și mami 😜. DA, sunt mare! Am 3 ani și 9 luni și încă ador țiți!”
