Virusul sincițial respirator (VSR), foarte periculos pentru prematuri. Interviu cu Dr. Iuliana Picioreanu, Medic Primar, Medicina familiei. Virusul sincițial respirator poate cauza probleme grave de sănătate în cazul copiilor sub 2 ani, iar efectele pot fi catastrofale în rândul bebelușilor născuți prematur.
Cuprins:
Virusul sincițial respirator reprezintă cea mai frecventă cauză a bronșiolitelor și a pneumoniilor în cazul copiilor mai mici de un an. Lucrurile devin mult mai grave în cazul copiilor prematuri, a celor cu boli congenitale de cord și bronhodisplazie pulmonară. Despre infecțiile cu virusul sincițial respirator și despre efectele acestora în cazul copiilor născuți prematuri aflăm dintr-un interviu cu Dr. Iuliana Picioreanu, Medic Primar, Medicina familiei.
Virusul sincițial respirator (VSR), foarte periculos pentru prematuri. Interviu cu Dr. Iuliana Picioreanu, Medic Primar, Medicina familiei
Ce este virusul sincițial respirator (VSR)? De câte tipuri sunt infecțiile respiratorii la copii?
Dr. Iuliana Picioreanu: Constituind un grup complex și eterogen de condiții, infecțiile respiratorii implică aproximativ 300 de tipuri de antigene: virale și bacterii, astfel încât vom avea infecții ale tractului respirator superior și infecții ale tractului respirator inferior. Termenul de tract respirator superior este impropriu spus întrucât exclude practic existența unor semne și simptome specifice tractului respirator inferior, de exemplu. Ceea ce este important este că infecțiile de tract respirator și infecțiile de tract respirator inferior pot fi succesive sau simultane.
Care sunt cele mai frecvente infecții respiratorii?
Dr. Iuliana Picioreanu: Cauza care determină cele mai frecvente infecții de tract respirator superior este virusul. Virusul este un agent patogen intramicrobian care nu se poate autoreplica și care se înmulțește practic în celula parazitată. Vom întâlni astfel rinovirușii, adenovirușii, virusul sincițial respirator, virusul gripal, coronavirușii, enterovirușii care dau mai mult epidemii vara.
Dintre infecțiile virale, care este cea mai des întâlnită la copilul mic?
Dr. Iuliana Picioreanu: În conformitate cu statisticile existente, rinovirușii par să dea 50% din infecțiile de tract respirator superior, deci 50% din răceala comună, dar dacă ne uităm pe grupa de vârstă, observăm că populația pediatrică sub 2 ani, virusul sincițial respirator determină peste 60% din bronșiolite și aproximativ 30% din pneumonii.
Virusul sincițial respirator este practic a treia cauză de deces în populația pediatrică 0 – 5 ani, după pneumococ și după haemophilus influenzae. Dacă în cazul pneumococului și al haemophilusului putem discuta la ora actuală că există un vaccin, în cazul virusului sincițial respirator nu putem găsi. Virusul sincițial respirator, din păcate, produce cele mai frecvente și severe infecții în ceea ce privește copilul sub 2 ani.
Ați menționat virusul sincițial respirator. Ce este acest virus?
Dr. Iuliana Picioreanu: Virusul sincițial respirator este agentul viral care produce cea mai mare mortalitate în populația pediatrică sub 2 ani, având un vârf aferent severității în cazul vârstei sub 6 luni. Ceea ce este important, cu privire la acest virus este că de la izolare și până în prezent, este cauza pentru 40% – 60% din bronșiolite și aproximativ 60% din bronșiolitele spitalizate au fost cauzate de virusul sincițial respirator. Produce 30% din pneumonii și un procent destul de ridicat de otite, de wheezing, de crup. Ceea ce este important este că 50% din wheezing-ul pe care îl declanșează virusul sincițial respirator se transformă în astm bronșic.
Există o sezonalitate? Când trebuie să ne ferim copiii de infecția cu VSR?
Dr. Iuliana Picioreanu: Noi, medicii, știm că există o sezonalitate predictibilă. De exemplu, rinovirusul atacă foarte bine primăvara și toamna. În privința virusului sincițial respirator, acesta atacă toamna târziu până primăvara devreme, astfel încât am putea spune din noiembrie până în martie, cu un vârf în luna februarie. S-a constatat că acțiunea virusului SARS‑CoV‑2, împreună cu alți viruși respiratori au modificat cumva aspectul epidemiologic al virusului sincițial respirator pentru că dacă ne uităm pe studiile din Franța și studiile din Statele Unite ale Americii observăm că incidența sau rata infecțiilor cu virusul sincițial respirator a fost mult mai mare în extrasezon. Deci, am putea spune că asistăm în momentul de față la o abatere de la epidemiologia normală a virusului sincițial respirator.
Cum se transmite acest virus?
Dr. Iuliana Picioreanu: Virusul sincițial respirator se transmite întocmai ca oricare alt virus, respectiv contactul direct sau apropiat cu secrețiile care conțin particule virale. Practic, transmiterea directă este mult mai importantă decât cea aeriană. Este foarte important de precizat că acest virus stă pe piele cam 30 de minute, stă pe suprafețele nerugoase: suprafețele meselor, ale jucăriilor, pe clanțele ușilor până la 12 ore. Incubația durează cam 3 – 6 zile, iar eliminarea virusului, la copii, durează în jur de 3 – 8 zile, dar discutăm și de 3 săptămâni dacă discutăm de un copil imunocompromis.
Cum recunoaștem și cum ne protejăm copiii de infecția cu VSR? Care sunt simptomele infecției cu VSR în cazul copiilor cu risc?
Dr. Iuliana Picioreanu: Infecțiile virale, inclusiv cu virusul sincițial respirator, dacă ne referim la populația pediatrică și aici menționez copilul mare și adolescent, infecțiile sunt ușoare, sunt benigne. Ele practic se rezolvă spontan și constau într-o constelație de semne și simptome ca de exemplu: strănutul, rinoreea, tusea, durerea în gât, o stare generală de rău și o febră care nu depășește 38 de grade. Dacă ne referim la populația pediatrică cu risc și aici mă refer la prematuri, la sugari, la copii cu vârsta sub un an, la copii mici care au boli congenitale cardiace și boli pulmonare cronice preexistente, lucrurile sunt mult mai dramatice pentru că boala poate evolua brusc către o boală severă.
Dacă ne luăm după criteriile Academiei Americane de Pediatrie care specifică că o boala gravă la un copil este ceva cu semne și simptome asociate cu dificultăți în alimentație și dificultăți în respirație, vom observa că dintr-o dată avem un copil care respiră cu burta, în care sunt antrenați mușchii gâtului și mușchii abdominali, cu un torace care este înfundat, cu nările lărgite, asociat cu cianoză (albăstrirea copilului) și un copil care devine absent față de lucrurile din mediul înconjurător, deci am putea spune apatic, dar poate fi și agitat, un copil care refuză alimentația și un copil cu apnee.
Cum ne protejăm copiii de infecția cu VSR? Care ar fi măsurile preventive?
Dr. Iuliana Picioreanu: Măsurile de prevenție aș putea să le enumăr:
Limitarea răspândirii infecției pentru că, dacă am vorbit despre posibilitățile de contaminare cu virusul sincițial respirator, noi trebuie să combatem aceste măsuri de contaminare și atunci simpla spălare a mâinilor cu apă și săpun este extrem de facilă pentru toată lumea. În lipsa săpunului, soluțiile dezinfectante pe bază de alcool pot fi o alternativă. De asemenea, este indicată dezinfecția suprafețelor pentru că spuneam că virusul sincițial respirator rezistă cam până la 12 ore pe suprafețele nerugoase, astfel încât insistăm pe o dezinfecție a clanțelor de la ușă, la jucăriilor și a orice se numește suprafață plană.
De asemenea, limităm transmiterea și purtarea măștii este o opțiune și la virusul sincițial respirator, nu numai la coronavirus, de fapt la oricare alt virus. Putem limita practic transmiterea unui virus. Ceea ce este important pentru părinți și aparținători este să nu expună copilul în aglomerație. În perioada de atac a virusului sincițial (noiembrie – martie) să evite o mulțime de oameni mai mare decât trei.
A treia opțiune de prevenție ar fi o prevenție pasivă care este extrem de eficientă și care este pusă în serviciul pacienților de aproximativ 20 de ani. Ea se utilizează pe scară largă în 80 de țări, respectiv administrarea de anticorpi monoclonali umanizați a cărui tratament a reușit să determine scăderea brutală și bruscă a spitalizării copiilor, în special a copiilor cu factori de risc.
Când este cazul să contactăm medicul?
Dr. Iuliana Picioreanu: Un sugar infectat cu virusul sincițial respirator prezintă niște semne comune: rinoreea, tusea, stare generală de rău, o stare febrilă, o febră care poate să crească și care poate deveni un semn de îngrijorare. Pe de altă parte, dacă privim populația cu factor de risc, prematurii și sugarii sub un an sau sugarii care au boli cronice preexistente, debutul acestor simptome poate fi brutal.
Virusul sincițial respirator (VSR), foarte periculos pentru prematuri. Infecția cu VSR și prematuritatea
În ce condiții infecția cu VSR poate pune probleme? Care sunt factorii de risc?
Dr. Iuliana Picioreanu: Factorii de risc cei mai importanți, și mă refer la factorii de risc pentru severitatea unei infecții cu virusul sincițial respirator sunt: prematuritatea, bolile congenitale de cord și bronhodisplazia pulmonară. De ce este vulnerabil prematurul? Numim prematur copilul care este născut înainte de 37 de săptămâni de gestație. La această vârstă, prematurului i s-a oprit din dezvoltarea normală tractul respirator superior, practic, stadiul alveolar, pentru că alveolele se dezvoltă începând cu 36 de săptămâni, practic un copil prematur este privat de acest stadiu.
Pe de altă parte, vorbim despre lipsa de transfer de anticorpi de la mamă la copil pentru că tot de la 36 de săptămâni se transmit anticorpii de la mamă la copil, e adevărat, anticorpii țin câteva luni, făcând astfel vulnerabil și copilul mai mare (6 luni – un an). În al treilea rând, prematurul are o imunitate celulară deficitară care face practic un clearance viral să nu existe.
Ce factori de mediu favorizează infecția cu VSR?
Dr. Iuliana Picioreanu: În privința factorilor de mediu, ei sunt foarte importanți pentru că poluarea reprezintă întreținerea unor noxe, lucru nociv în cazul unui copil cu un plămân oprit în evoluție și care este lipsit de tot materialul care determină clearance-ul. Pe de altă parte aglomerația. Dacă ne referim la România, Eurostatul a demonstrat că 50% dintre locuințe sunt aglomerate. Când vorbim de aglomerație într-o locuință, orice copil devine vulnerabil și mai ales dacă are mai mulți frați care deja sunt incluși în colectivitate.
Tot în România vorbim de un abandon al alăptării naturale. Privarea de lapte natural, privarea de acei anticorpi care îl protejează pe copil, îl face extrem de vulnerabil. Un prematur ajuns să fie spitalizat are nevoie de mult mai multă energie decât un copil născut la termen, odată prin infecția care s-a produs și odată pentru că acesta trebuie să recupereze teritoriul care s-a pierdut.
Infectarea cu VSR la copilul prematur atrage după sine respitalizarea?
Dr. Iuliana Picioreanu: S-a constatat că un copil prematur, un copil cu vârsta până la 24 de luni, care are boala congenitală cardiacă, are un risc de 5 ori mai mare de a fi internat pentru o infecție de tract respirator superior față de copilul născut la termen. Asta înseamnă cam 50% șanse de a fi ventilat mecanic și 50% șanse de a i se administra suplimentar oxigen. Un copil cu vârsta sub 24 de luni care prezintă displazie bronhopulmonară are o șansă de a fi internat de 20 de ori mai mare decât un copil la termen. Acest lucru implică în 80% din cazuri aport de oxigen și în 20% din cazuri ventilație mecanică.
Un sfat de final pentru părinții cu copii prematuri?
Dr. Iuliana Picioreanu: Sfaturile sunt cu privire la măsurile de prevenție. Toți părinții trebuie să ceară consiliere suplimentară sau să fie consiliați asupra măsurilor de prevenție. Toți părinții și aparținătorii copiior cu factor de risc, în special la prematurii cu displazie bronhopulmonară și boli cardiace congenitale, trebuie să ia măsuri sporite pentru limitarea răspândirii infecției cu virusul sincițial respirator, deci spălatul mâinilor cu apă și săpun, folosirea dezinfectantelor pe bază de alcool, reducerea expunerii copilului în aglomerație, alăptarea copilului cât de mult se poate, evitarea altor factori poluanți și purtarea măștilor și dezinfecția suprafețelor. Sunt măsuri obligatorii pe care trebuie să le cunoască foarte bine și trebuie să le implementeze orice părinte sau aparținător care are în îngrijire un copil prematur sau un copil cu boli cronice pulmonare sau boli cronice congenitale preexistente.
Pe de altă parte, toți părinții ar trebui să cunoască că nu există niciun vaccin împotriva virusului sincițial respirator, încă, dar se poate vorbi despre o măsură de prevenție pasivă care este extrem de utilă, utilizată în aproximativ 80 de țări, pe o perioadă de 20 de ani. Este vorba despre anticorpii monoclonali umanizați. Acești anticorpi nu fac altceva decât să întrerupă acea proteină F care există în virusul sincițial respirator și cu ajutorul căreia se leagă de celula infectată. Practic, acești anticorpi nu fac altceva decât să întrerupă fixarea, legarea virusului sincițial respirator de celula gazdă și nu în ultimul rând, consilierea părinților și aparținătorilor care au în îngrijire copii cu factor de risc pentru o infecție severă cu virusul sincițial respirator cu cât mai multe date, cu cât mai multe informații cu privire la factorii de risc, semnele de alarmă pe care trebuie să le cunoască și de ce nu, o relație foarte bună cu medicul lor curant.
Asociația de Neonatologie din România, Societatea Română de Pediatrie, Asociația Română pentru Nou-născuții Îndelung Spitalizați – ARNIS, cu susținerea AstraZeneca au inițiat campania educațională despre prevenirea infecțiilor cu Virus Sincițial Respirator (VSR) în rândul copiilor din grupele vulnerabile, denumită „desprevsr.ro”. Află mai multe despre infecția cu VSR la copii pe www.desprevsr.ro.
