Ziua în care copilul meu a fost la un pas de înec mi-a dat o lecție importantă. Nu mi-aș fi imaginat vreodată că mă voi afla la Urgențe, cu fetița mea în brațe, cu șuvoaie de lacrimi curgându-mi pe obraz, trăind unul din cele mai negre coșmaruri pe care niciun părinte nu vrea să le trăiască.
„Fetița mea aproape s-a înecat!”, urlam cu disperare către medic.
În urmă cu două zile ne-am întâlnit cu câțiva prieteni la piscină, împreună cu copiii. Tripleții mei adoră apa, mai ales fetița. E neînfricată și se bucură de apă ca un mic peștișor, ori de câte ori are ocazia.
Părea ziua de vară perfectă. Până la un moment dat.
S-a întâmplat să merg cu ea și unul dintre frățiorii ei la toaletă, iar apoi urma să ne întoarcem la piscină. Erau amândoi dezbrăcați, așa că urma să îi echipez cu costumele de baie.
Ziua în care copilul meu a fost la un pas de înec mi-a dat o lecție importantă
„Nu intra în apă până nu-ți pun și aripioarele”, au fost ultimele cuvinte pe care i le-am spus, înainte să mă întorc către fratele ei să-l îmbrac. În doar câteva secunde, viața mea s-a schimbat.
„E în apă! E în apă!”, a început să strige prietena mea din partea cealaltă a piscinei.
M-am întors și îmi priveam fetița cum se chinuia să rămână la suprafața apei.
Următoarele secunde au părut cele mai lungi din viața mea. M-am ridicat repede și am văzut-o cum se luptă singură. Oricât de tare aș fi alergat din partea cealaltă a piscinei părea că nu pot să ajung suficient de repede la ea.
Îi vedeam de la distanță piciorușele zbătându-se, încercând să scape. Micuța de ea nu putea. M-am aruncat în apă și am scos-o la suprafață cât de repede am putut. Nu îi voi putea uita niciodată buzele purpurii.
Imediat ce am scos-o din apă a început să scoată apă pe gură, să vomite instant.
Eram în stare de șoc. Din fericire, culoarea i-a revenit ușor, ușor pe chip.
După jumătate de oră era mult mai bine și chiar capabilă să își mănânce prânzul.
Din ce am aflat, ulterior, se pare că se juca pe marginea piscinei mai mari și a alunecat. Nimeni nu a văzut exact momentul, cert este că s-a întâmplat.
Mi-am sunat imediat soțul după ce m-am asigurat că fetița e mai bine. Mi-a fost groază doar să-i spun ce s-a întâmplat, doar să-mi readuc aminte imaginea cu ea în apă.
Am hotărât să ne prezentăm la Urgențe. Auzisem de atâtea cazuri de „înec pe uscat”, atunci când apa inhalată în plămâni poate afecta viața victimei la ore bune după ce a fost salvată. Nu voiam să riscăm.
Din fericire, am avut parte de o echipă minunată de medici care s-a ocupat de fetița noastră pe durata acestui episod traumatic.
I-a fost găsit un edem pulmonar, ceea ce indică de obicei o inflamație și exces de fluid în plămâni. În astfel de cazuri se poate ajunge la înec secund sau „înec pe uscat”.
Am înghețat din nou când medicii ne-au dat vestea.
Așa că am fost trimiși cu ambulanța la un spital specializat de copii, pentru a fi monitorizată pe durata nopții. Eram acolo la 3 dimineața.
Ceva mai târziu, eu și soțul meu stăteam lângă patul fetiței noastre, epuizați, în timp ce o priveam cum doarme. Imaginile cu ea la piscină, când am fost pe punctul să o pierd, îmi veneau încontinuu în minte.
A fost în cele din urmă monitorizată și pe durata zilei următoare și părea că se simte bine. Starea ei nu se înrăutățise, dădea doar semne de oboseală.
Ce simte o mamă după un astfel de episod?
Ei bine, pentru mine a fost o lecție dureroasă și dificilă. Mă doare inima. Mă simt rușinată și vinovată să știu că fetița mea se chinuia să trăiască, sub apă, iar eu nici măcar nu observasem. Putea să moară.
Emoțiile care te cuprind după un astfel de episod vin în valuri. Și nu pot decât să mă gândesc că nu toți părinții reușesc să iasă din spital cu copilul lor de mână. Mă doare din nou inima când mă gândesc la toți acești părinți îndoliați.
Ce putem învăța din această situație?
Viața unui copil poate fi salvată, dacă ne luăm toate măsurile de precauție. A fost unul dintre sfaturile pe care le-am primit și eu ulterior. Sigur, lecțiile de înot sunt minunate, dar o altă idee bună ar fi să te asiguri că e mereu un salvamar la piscină.
E tot ceea ce au ei de făcut, să se asigure că nu se îneacă nimeni. Astfel, părinții se pot concentra mai bine pe celelalte sarcini părintești.
Sper ca oricine citește această experiență să își ia toate măsurile de precauție chiar și la piscină. Nu doar valurile puternice din mare sunt periculoase, copiii noștri sunt vulnerabili în permanență.
sursa: mother.ly
Vezi si: Doi frați, în vârstă de 1 si 3 ani, s-au înecat după ce au căzut în piscina familiei | Demamici.ro
